IMI TAC PEDEAPSA CLIPEI CARE TRECE...

simt o tăcere albă şi -o dulce apăsare

mi-e sufletul ţăndări,in fâşii mă rup

e noaptea-n care plouă peste păsări

şi ... peste libertatea mea de lup...

castanii plâng in sus,salcâmii dau in floare

e caldă ploaia ...seara se preface!

fumez tăcut şi nu pot inţelege

de ce pedeapsa clipei nu mai tace...

şi nu mai ştiu ce e aevea...sau dacă mi se pare

spune-mi, te rog,TU!

cui să mai cer iertare...?

şi cine să mă lase

să mai fug din visul tău in care

impleteam amândoi un jug de mătase...

azi cântă un greier , bate clopotul rece

şi mă surp pe marginea iubirilor tale ...

nu-ncape inima mea intr-a ta,atât e de mare...

şi-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece...
05.05.2011

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor