... sunt condamnat

să dispar într-o zi, în noapte,

de pe pământ, de pe lume

și n-am cum să mă scap,

să sar în levitație

departe...

îs supus la gravitație,

o lege ce nu știu să o fi votat

anume

și-i loc imens unde să-ncap

cu suflet și cu trup...

nu pot să fug, erup,

că am un uriaș balon de-atâtea gânduri

adunate heliu

sub un craniu distorsionat

în coduri, împrăștiate-n râuri curgătoare,

prunduri,

prin multe, multe țări, un al meu imperiu

umblat în lung și-n lat

printre idei fermecătoare

în chipuri de femei,

ce-și vând de zi cu zi

din trup

să fabrice o experiență

în mulți ca mine, puradei,

-eufemistic, la copii-

ce tot mă îngroapă, mort neevident,

mă îngreunând milenii de impediment

să pot de-aicea să mă rup,

să fiu doar existență...

19.09.2012

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor