Impotriva spiritului inchizitorial in literatura

Ion Lazu: Împotriva spiritului inchizitorial în literatură.

Câteva "falsete" de la Centenarul lui MRP, de curând derulat, mă fac să mă gândesc mai serios la modalitatea în care este valorizată moştenirea nostră literară. Ea nu se face numai prin istoriile literare, care nu doar că sunt subiective, dar sunt prin forţa lucrurilor şi selective, spune un critic literar. Uneori atât de selective că majoritatea scriitorilor noştri de marcă nimeresc în chenarul. "Scriitori de dicţionar".. 

Au fost cârteli la recentul Centenar MRP, s-a insinuat sau s-a afirmat direct că ar fi în chestiune o resuscitare a slujitorilor penibili şi prea-zeloşi ai regimului comunist, în faza sa iniţială, a proletcultismului şi realismului socialist militant.. Ce e cu acest centanar al lui MRP?! De ce scoatem de la naftalină un product ideologic depăşit, anacronic şi, s-a sugerat, pestilenţial? Şi ce poezie e aceea pe care a scris-o MRP? Nimic esenţial, nimic citabil, numai lucruri uşurele... Astea fiind reacţiile unor literaţi ce se află în deferite etape ale evoluţiei lor şi situaţi pe poziţii disjuncte unii faţă de alţii, cum se întâmplă, chiar divergente. La toţi, deopotrivă, câtă intransigenţă! Nu mi se pare în regulă...

Centenarul MRP a fost iniţiativa celor de la Vălenii de Munte, în parteneriat cu MNLR. Mai exact, lista iniţiatorilor: Consiliul Judeţean Prahova, Centrul de Cultură al judeţului Prahova,  Primăria Oraşului Vălenii de Munte, Muzeul Naţional al Literaturii Române. Acestor instituţii li s-a părut că este cazul, că se cuvine... S-a dezvelit o placă memorială, s-a deschis o expoziţie cu manuscrise şi fotografii, s-a lansat o monografie, am avut un microrecital, a rulat un film dedicat poetului, s-au ţinut comunicări despre viaţa şi opera lui MRP. Dar, cum spuneam, s-a schiţat o tabără a contestatarilor, cei care nu sunt de acord cu onorurile, fie şi postume, la 40 de ani de la dispariţia poetului. Iar invitaţii sunt catalogaţi în modul cel mai tranşant: comunişti, nici mai mult nici mai puţin. Nu e o glumă? Nu este, din păcate.

Am fost iniţiatorul şi executantul unui proiect prin care au fost fixate cca 200 plăci memoriale pentru scriitorii dispăruţă... Nu sunt cam multe? sună întrebarea celor foarte vigilenţi la postumitatea antecesorilor. Există în Capitală165 străzi cu nume de scriitori, zic. La asta nu primesc replică. Deci în decursul vremii, autorităţi comuniste, feseniste, ţărăniste, democrate au considerat că acei scriitori merită. Dacă li se pune şi o placă memorială, nu mai merită? Am iniţiat un alt proiect, Monumentul scriitorilor încarceraţi sub regimul comunist. În Consiliul Uniunii au existat obiecţii: Dar acela nu a fost legionar? Dar acela nu a fost antisemit? Când de fapt nu era vorba de scriitori-eroi, aceia şi-au dat viaţa pe front, ci era vorba despre victimele unei represiuni idelologice. Şi, nu doar din această cauză, dar şi cu aceste tergiversări, ne-a prins Criza, monumentul a rămas de izbelişte. Cei 403 scriitori închişi au suferit degeaba persecuţia regimului roşu? Cei 62 scriitori morţi în închisorile comuniste pentru delict de opinie, au murit degeaba... Printre ei, unii cu orientări ideologice cunoscute, alţii însă doar scriitori neangajaţi politic, dar care trebuiau ostracizaţi, ca lumea culturală să ştie de frică. Am spus aceste lucruri la Sesiunea Scriitorul şi puterea: În timp ce MRP rima lozincile luptei de clasă şi se lăfăia în privilegii, colegi de-ai săi de condei înfundau puşcăriile. Consider că aceste adevăruri trebuiesc spuse, iar nicidecum ocultate, distorsionate. Însă, pe de altă parte, nu este MRP un poet de reţinut într-o Istorie literară de doar două secole, cu atât de puţine figuri remarcabile? Ne putem permite să-l ascundem sub preş? Nu-şi permit francezii să-l oculteze pe Celin, nu-şi permit italienii să-l scoată din literatura lor pe Danunzio, iar noi ne permitem să-i tăiem de pe listă pe MRP, pe Petru Dumitriu, pe mai ştiu eu cine, sărind de data asta în cealaltă extremă ideologică. M-a întrebat un prieten: Dar nu a fost Bacovia un oportunist? Bacovia a fost un geniu, nu avem nici zece poeţi la nivelul lui.

În fond, nu ne-am săturat să-i judecăm pe scriitori după criterii ideologice-politice? Şi, la drept vorbind, de câte feluri ar fi scriitorii noştri importanţi? Citesc în Istoria critică o afirmaţie ce trebuie să-i pună pe gânduri pe toţi cei care umblă la discriminări: Imediat după 44, cei mai mari demolatori ai scriitorimii interbalice au fost: Mihail Sadoveanu şi G. Călinescu. Nu numai A. Toma, nu numai MRP. Dar şi Geo Dumitrescu, dar şi Ion Caraion, Nicolae Carandino...Oameni care voiau să câştige poziţii cheie. Sunt afirmaţiile unui foarte bun cunoscător al acelor realităţi. Dar ne îndreptăţeşte oportunismul unui mare scriitor, "toate micile mizerii", chiar marile lui măgării, să-l scoatem afară din literatura română? Destul cu această intransigenţă de tip inchizitorial, iar în fapt doar o abordare ranchiunoasă, resentimentară. Să-l judecăm pe scriitor mai întâi pentru prestaţia lui în câmpul literelor române . Aici au un cuvând hotărâtor criticii literari. Dar nici opinia cititorului de rând nu trebuie dată de-o parte. Nici bunul simţ care ne spune că trebuie să adunăm laolaltă "cele bune", iar despre "cele rele" să-i lăsăm să delibereze pe istoricii literari. Pe sociologi, la rigoare. Pe moraliştii lui peşte!

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor