COLINDA VERII

 

 

În cele doua dimensiuni a oglinzii ne-mbrăţişam,

sărutul nostru făcea să plesnească secunda

în mii de bucăţi tăioase, flămânde,

la picioarele vrabiei, ca seminţe de argint...

 

În cele doua dimensiuni ne năşteam,

ne iubeam, chiar muream,

pregătiţi să trecem în cea dea treia dimensiune,

ca zborul albastru al înţelepţilor prefăcuţi în albatroşi...

 

Doar muntele,

încărcat de zăpezi şi inimi de lupoaice,

izbucnise-n cele trei dimensiuni,

ca o veche şi uitată colindă a verii...

 

 

Constantin Stancu

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de pataki ildiko pe Iunie 10, 2011 la 11:08am
profund....

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor