Meditaţii metacehoviene la matematică şi fizică.
Elevul: Nu există femeia perfectă!
Profesorul: Toate femeile sunt perfecte…
Toţi oamenii sunt perfecţi…


Nu există oameni buni şi oameni răi. Toţi oamenii sunt perfect iubibili. Doar că eu nu reuşesc încă să-i iubesc pe toţi. Nu aşa cum aş vrea, nu aşa cum ar trebui.
În fiecare om e ghemuit un copil care plânge. Eu îl văd şi regăsesc sfâşierea.
Spectacol grotesc. Ei mimează clişeic un scenariu de viaţă prost învăţat aşteptând zadarnic să le sufle cineva.
O lacrimă de Dumnezeu stă între mine şi ei refractând curativ lumina.

Dumnezeu e-n clasa I şi învăţătoarea L-a scos în faţa clasei ca să râdă toţi de El.


Marcând albastrul lumea mă priveşte
prin ochii ghemuiţilor copii.
Deşi El tot mai verde mă iubeşte,
eu simt că roşul mă va ofili.

M-am mestecat prea mult şi-mi este silă
de gustul eu-lui cancerigen.
Prizonieratul în această grilă
e tatăl surd al gândului catren.

Ironic aerul mă tot străbate
şi surse secundare de urât
se dispersează în eternitate
prinos deşertăciunii şi atât.

Doar pomul sparge muguri imposibili
şi-un porumbel priveşte lateral
semn mistic al perfecţilor iubibili
şi-al unui cer tăcut dar colosal.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor