În memoriam Jean Constantin 26.05.2010- Viaţa neştiută a uriaşului actor Jean Constantin

Ne-a părăsit unul din uriaşii actori ai filmului românesc.

Noroc prietene că ţi-au publicat suita de catrene în străinătate, păcat că n-ai avut această şansă în ţara ta . Mulţumeşte-te cu faptul că Reţeaua literară îmi permite postarea pentru a doua oară, prin grija d-lui Gelu Vlaşin.

Contur sentimental de concitadin

Filip Tănase

*

Te-ai dus astăzi dintre vii

Şi ai lăsat în urma ta,

Valuri mari de simpatii

Şi-un gol imens în viaţa mea.

*

De-ar mai trăi azi Minulescu

Te-ar prinde-n pana lui de foc,

Dar ce să fac, eu nu-s maestru

Şi n-am talentul lui, deloc.

*

Dar Jeane frate, nu te teme,

Că muza mea nu stă pe loc,

Ţi-am scris ‘nainte în catrene

Dorindu-ţi sănătate şi noroc.

*

Epilog

Ca tine, nici o stea n-a strălucit

În farmec, har şi demnitate.

Deşi te-ai stins, tu n-ai murit

Eşti pentru noi… eternitate

*

Lăsând amintiri despre el, păstrăm

amintiri despre noi.

Mihai Traistă

*

Viaţa neştiută a uriaşului actor Jean Constantin

*

ANIVERSAR 80(14August2007)

Cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani a uriaşului actor de comedie

Jean Constantin.

Remember cu faţa neştiută a artistului până la evadarea sa din anonimat.

*

Preludiu.

Zborul de la Techirghiol la Constanţa

*

La Techirghiol nu a prea stat

Era nămolul, “lumea indecentă,”

El, aer de Constanţa a prizat

C-o mină auster-preopinentă.

*

Paradisul mahalalelor constănţene.

(Linia de centură)

Tăbăcărie, abator şi km. cinci,

Trei mahalale cu şuţi şi bătăuşi,

Cu şmecheri, pupeze şi matracuci-

Fetiţe cu tarif pe km. cinci.

*

Cu lupte de cocoşi în câţiva ani

A devenit preopinent până la cer,

Dădea mereu la geoale la golani,

Aici a devenit el, şef de cartie

*

Şi coana Miţa, şefă de traftir,

L-a scos din vechiul handicap

Când el l-a doborât şi pe Izmir,

N-a mai văzut “ţucal” pe cap.

*

“Centura” nu avea canalizare,

Era un peisaj foarte nasol

Şi zoaiele luceau in soare,

Era mai rău ca-n Techirghiol.

*

Într-o primăvară postbelică.

Primii paşi ai afirmării.

*

La început era temut,

Dar într-o zi mai optimist

Cu zece poante în debut,

Un vameş l-a făcut artist.

*

N-avea probleme de confort,

Avea umor, lumea îl ştie,

Era atunci actor de port

Cu poante bune, pe vecie.

*

N-a fost o mobilă intactă

Dar nici n-avea proiecte mari,

Avea o foame disperată,

O foame cruntă de dolari

*

L-a prins poliţia călare

C-un geamantan de ciocolată,

Cu zece bancuri mai uşoare

L-au scos pe loc, basma curată

*

Pe-atunci veneau în port turiştii

Şi mulţi actori din Bucureşti,

Îl asaltau epigramiştii

Cu multe poante şmechereşti.

*

Iar Jean le învăţa pe toate

Şi le spunea fără perdea,

Se mai ferea de-aristocrate

Atât, cât el se pricepea.

*

Era delir pe malul mării

Şi toţi actorii constănţeni,

Erau în pragul disperării,

Ei reflectau ziua de ieri

(Şi-aveau sindromul de şomeri

*

Îl adorau în port hamalii,

Toţi vameşii şi marinarii,

Atâtea fete şi muieri

Şi bravii noştri pompieri.

*

Într-un moment de “şase- şase”

El cunoscu Teatrul Tănase,

Stroe , Vasilache, Călinescu

Dar nu era: Stela Popescu.

*

Nici nu trecuse primăvara,

Şi-acel actor fără carnet

Fu cunoscut de toată ţara,

Era o mare de talent.

*

Peisaje portuare.

Scoaterea din anonimat de către

marele Constantin Tănase.

*

Hamalii din acelaşi clan

I-au dat semnal de”şase-şase,”

Să ştie tânărul lor Jean

Că vine marele Tănase.

*

Fetele de pe centură

Se abţin, nu mai injură,

Se poartă simandicoase

Că vine, maestrul Tănase.

*

Într-un timp apare-un nas

…….şi-un popas….

Apoi Constantin Tănase

….într-un ceas…..

*

Maestrul relaxat in frac,

I-a spus discret lui Jean

C-un accent de moldovean:

….Om te fac….

*

Jean cu freza ridicată

Consternat de-acest obol,

Mulţumindu-i îi arată:

Măreţie de simbol

*

De-atunci îi crescu prestanţa,

Veneau turiştii în voiaj,

Era forfotă-n Constanţa-

Un mare pelerinaj.

*

Jocul a făcut senzaţii,

Mimica scotea scântei,

Avea multe adoraţii

La soţii de colonei.

*

Câinele ii simte jocul

Şi se gudură agale,

C-a-nvăţat şi dobitocul

Măreţia dumisale.

*

Fetiţele din abator

Făceau momente de sisif,

Dădeau graţii tuturor,

Făceau amor fără tarif.

*

Altele cu sâni de pică,

Duceau sticlă după sticlă

Şi cinsteau o lume mică

Cu rachiu şi secărică.

*

Toate babele din vale

Ieşeau cuminţi din văgăuni,

Şi-l întâmpinau agale

Cu umile plecăciun

*

Baba Floarea cu mândrie

Se jura pe Dumnezeu,

Ea voia lumea să ştie

Că Jean, e nepotul său.

*

Se lăuda şi popa Nicu,

Că atunci în Techirghiol,

Când Jean era ăla micu’,

El, i-ar fi tăiat buricu'

*

Un puştan cu mucii-n freză

A emis o ipoteză,

Şi o spunea orişicui

Cică Jean, e unchiul lui.

*

Tuciurii-i fac process

Şi-l revendicau pe Jean,

Aveau şi ei un interes-

Interesul de…ciolan.

*

În privelişti portuare,

Şeful vămii optimist

Vrea să ştie orişicare,

Că el l-a făcut artist.

*

N-a mai fost alt”şase-şase,”

Tănase s-a dus la cer

Şi-a lăsat în loc, se ştie,

Mare-actor de comedie.

*

În lumea asta abătută

Pe care toţi bine o ştim,

V-am spus partea neştiută

….a vieţii….

Lui Jean Constantin.

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor