“Un fluviu adevărat nu se sperie de clocotul mării - se aruncă în ea.” Grigore Vieru

 

- Azi nu mai ştiu de scrisul mi-e lizibil

Că mâinile atât de mult iubesc

Tot ce-i înalt, eteric, intangibil,

C-un fel desprins de lume, nefiresc.

 

Sunt tremurate slovele, cerneala

Fluidă ca o sevă de stejar,

Așterne-n versuri tandre îndoiala

Că desluşeşti scânteile din jar.

 

Dar dacă-ţi culci pe strunele viorii

Urechea şi-n tăcere o s-asculţi

Vei auzi cum se adapă norii

Din urma mic-a paşilor desculţi.

 

- Azi îţi dezmierd uşor caligrafia

Cu ochii-nchiși, al pielii pergament

Păstrează-n profunzime poezia,

Fragilitatea primului moment

 

Când dezveleam emoţii sub cerneala

Ce-ţi cântă enigmatică în toc,

Iar părul dens, întunecat ca smoala

Mă cheamă-ntr-o poveste, lângă foc.

 

Tu ai un fel al tău irezistibil

De-a mă iubi când dulce, când amar,

Iar gura ta-mi descrie intangibil

Atâtea aritmii, imaginar.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor