Gândurile zilei de azi sunt cele de ieri şi cele de mâine.
Au praf pentru viitor şi speranţă pentru trecut.
Sunt speranţa mea atârnată în colţul de dorinţe fără culoare.
Azi am văzut adevărul.
Am văzut cum timpul te duce departe la masca cu mâncare rotundă.
Am o pungă cu o gramadă de venin unsuros pe care aştept să-l vărs în inima ta.
Stai departe, în lumea ta perfectă pentru că limbajul pe care îl vorbesc nu îl înţelegi.
Odată, demult, o fată mă iubea cu o iubire care nu credeam că va păli vreodată.
Şi eu iubeam la fel.
Ea a uitat de luna cu dorinţe şi stele unice în triunghi aşezate.
Eu o iubesc la fel.
Ea a uitat cum era lumina odată, când speranţa era desenată pe pereţii lumii noastre.
Eu o iubesc la fel.
Ea a îngropat visul şi sufletul meu cu el.
Eu o iubesc la fel.
Eu cu mine vorbesc şi nu pot calcula lumile astea din care mă compun.
Vise peste vise.
Atât de puţin timp, atât de multă iubire.
În baia asta ar fi atâta loc de a face dragoste, în fiecare colţ, în fiecare loc.
Eu o iubesc ... la fel.

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor