Istorie şi legendă (ne)cronologic

 

''Călcând în goană Goţii cu alţii-n şir grăbit

Al Daciei şi-al Romei pământ de mulţi râvnit,

Nu şterg al vostru nume cum nici nu v-au învins

De v-aţi păstrat lumina aşa cum e înscris...''

 

                      Martin Opitz, Zlatna (1624)

 

 

Istoricul român A. D. Xenopol scria: '' Patria cea veche a geto-dacilor, Tracia, era o regiune viticolă, cauză pentru care era considerată ca locul de naştere a zeului vinului, Dionisos''. Existând încă de la începuturi viţa-de-vie, din abundenţă, se înţelege preocuparea locuitorilor din acest spatiu pentru viticultură. Este adevărat că Burebista (82-44 î.Hr.) a reuşit să făurească un regat puternic prin exercitii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, dar la fel de adevărat este faptul că porunca de reducere a plantaţiilor nu s-a îndeplinit. Dacia, în perioada lui Burebista, ocupa un teritoriu cuprins între munţii Slovaciei şi Dunărea Mijlocie până la munţii Haemus (Balcani) şi Marea Neagră. Viticultura fiind ocupaţia de bază, iar suprafeţele pe care era cultivată viţa-de-vie fiind foarte mari, se întelege zădarnicia regelui de a reduce plantaţiile viticole. Cu toate dovezile clare despre continuitatea de locuire a geto-dacilor, daco-romanii şi românii pe aceste meleaguri, au fost istorici care au încercat şi mai sunt care încearcă şi în prezent să susţină teza nefondată ştinţific ''a vidului''. Această teorie susţine necontinuitatea între locuitorii daco-romani din Dacia şi românii din Transilvania. După unii, românii au ajuns în Transilvania de-abia în evul mediu, când acest teritoriu era ocupat deja de maghiari şi saşi. Argumentul nostru incontestabil , care să infirme definitiv teoria ''vidului, este continuitatea cultivării viţei-de-vie în spaţiul românesc, cu tradiţiile ei specifice. Această plantă fiind foarte pretenţioasă şi necesitând multă îngrijire, presupune un anumit grad de civilizaţie, care nu poate fi atins decât în condiţii de stabilitate. Dar hai să vedem ce ne spune istoria. Schiţi - nume care generalizaeză popoarele iraniene migratoare. Hunii - neamuri turanice nomade.  Înaite de a porni spre Europa  au făcut presiuni la graniţele Imperiului Chinez.  S-au împarţit în două grupuri. Attila, poreclit de contemporani ''Ciocanul Lumii'' şi Biciul lui Dumnezeu'', în fruntea hoardelor de schiţi , a mers către vest, spre volga, întreprinzând numeroase atacuri  asupra Imperiului Roman, incursiuni de pradă în N şi S de Dunăre, în Galia, Italia etc. A fost zdrobit pe Câmpiile Catalanice (451) de către romani şi aliaţii lor Vizigoţii, Francii etc., sub conducerea lui Aetius. Se întâmpla pe vremea lui Martian (450-457) împărat al romanilor de răsărit şi Valentinian (424-455) al celor din apus. Declinul puterii hunilor avea să se accentueze după moartea lui Attila (452) şi mai ales după înfrângerea suferită din partea coaliţiei germanice la Nedao, după care dispar din istorie (no comment).  Unul dintre istoricii maghiari cu mai multă autoritate, Horvath Mihaly, scria: ''Transilvania era populată de români, cand ungurii si-au făcut apariţia in Panonia ''.

(va urma)

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor