Istorie şi legendă (ne)cronologic

 

Sfrijită ca o Sfântă Vineri,

Mi-a spus o babă: la români

''Băbeasca'' place mult la tineri,

Pe când ''Feteasca'' la bătrâni.

 

                            (Păstorel)

 

Argumentul cel mai solid al continuităţii noastre pe aceste meleaguri este soiul de viţă  Fetească neagră. Acest soi este cultivat, de peste două mii de ani, doar în spaţiul românesc. Vreme indelungată, această viţă, a fost cultivată in spaţiul cuprins intre Carpaţi şi Nistru. ''Migrând'' spre alte podgorii mai însorite, a căpătat virtuţi care i-a determinat pe specialişti să-l considere REGELE VINURILOR ROŞII (RVR).  Fiind unul dintre puţinele soiuri dacice care mai este intâlnit astăzi in cultură, ar putea avea mai multe explicaţii:

-rezistenţă la ger şi secetă;

-calitatea bună a vinurilor roşii obtinute;

-vigurozitatea plantei.

În popor a mai fost cunoscut şi sub denumirile de: Poama fetei negre, Păsărească neagră, Coada rândunicii. Soiul Fetească neagră este cultivat, în prezent, în centre viticole situate în Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat şi Dobrogea.

Cine vrea să cunoască istoria nescrisă a poporului român, să bea Fetească neagră !

 

Un alt soi care se confundă cu istoria poporului român şi care a stat la masă cu mari personalităţi, de la noi şi de aiurea, de-a lungul timpului, este Băbească neagră. Ar fi interesant de ştiut ce denumirea  a avut pe timpul dacilor. Acest soi a suferit alături de dacii liberi, dar i-a  impulsionat în vitejia lor când se avântau în luptă impotriva romanilor care ocupaseră o parte din Dacia. După moartea lui Burebista (44 î.Hr.), cel care a dat porunca de reducere a planţatiilor de viţa-de-vie, soiul Băbească negră s-a aşezat în sudul Moldovei, formând un baraj de netrecut între Dacia ocupată si dacii liberi. A fost martor al migraţiei popoarelor, le-a dăruit din licoare şi le-a făcut una cu pământul. Ca şi soiul Grasă de Cotnari, Băbescă negră se legă de numele nebiruitului Ştefan ce Mare. Pe când se întorcea de la ceremonia de reânscăunare  a lui Vlad Ţepeş la Târgovişte (26 noiembrie 1476), voievodul a facut un popas la podgoria Nicoreşti unde a băut vin roşu şi i-a plăcut. Se spune că ulcica de vin a fost adusă de o bătrână a locului, iar voievodul a botezat acel vin roşu  cu numele de Băbească. O altă legendă ne spune că numele de Băbească neagră i se trage de la  faptul că boabele sunt rare şi neomogene, ce seamănă cu dantura  unei bătrâne. Atât Fetească neagră, cât şi Băbescă neagră, au rezultat în urma selecţiei populare, din viţă salbatică de pădure, existentă din abundenţă pe teritoriul Daciei. Băbească neagră şi-a găsit greu identitatea din cauza multelor sinonime pe care le-a avut.

Numele sub care era întâlnit: Crăcană la Odobeşti, Crangană la Panciu, Căldăruşă la Iaşi, Rară neagră la Chişinău etc.  Generalizarea numelui de Băbească neagră  în toată România s-a făcut în jurul anului 1950.

(va urma)

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor