reţeaua literară

poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare

Încă nu mă vezi

De această dată
lacrimile se așează
ca o mângâiere-
tresare singurătatea
chipului de neon,
apropierea ta este mai tolerabilă,
ochii și-au decorat spaima
cu o nuanță de abandon,

încă nu mă vezi
dar sunt pretutindeni
transfigurată într-o densitate de nea,
chiar dacă am pierdut o aripă
planez inconfundabil,
oricât ar fi mărturisirea de albă
oricâte canoane
aș provoca.

Vizualizări: 11

Îmi place

Membri cărora le place: 0

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Carmen Tania Grigore pe Iunie 22, 2010 la 8:10am: Irina,Mihaela,Emanuel,Gheorghe, Ioana : prieteni dragi,va multumesc pentru lectura si pentru notatii.

Comentariu publicat de DOBRE IOANA pe Mai 19, 2010 la 6:21pm: ,,încă nu mă vezi
dar sunt pretutindeni
transfigurată într-o densitate de nea,
chiar dacă am pierdut o aripă
planez inconfundabil,,

O imagine ce mi-a plăcut în mod special.Cu drag, Ioana Voicilă Dobre

Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Mai 19, 2010 la 8:59am: Te transfigurezi în creaţie şi fiecare poezie are câte o aripă pentru o mărturisire albă, sinceră; îţi impui canoane pentru a te apropia de împlinire.Cu apreciere.

Comentariu publicat de Mihaela Roxana Boboc pe Mai 14, 2010 la 12:06pm: O senzație acută de abandon și singurătate. Un suflet care strigă orbirea celui care ”încă nu mă vede”.

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Mai 14, 2010 la 11:57am: Inca nu te vad, dar ce citesc, te simt si te recunosc albul ce te inconjoara, in sensibilitatea poemului, in durerea lacrimei si linistea abandonului, indiferent de pierderile avute ...