trec prin viaţă ca un somnambul
din tot ce a fost a rămas în mintea mea
doar un şir de cuvinte ca un şarpe constrictor
umbrele taie drumul
într-un efort de cunoaştere apriorică
lumină-i tot ce-ating

sexul este un simptom
moartea-i leacul

dorm în camera de plută a lui proust de 1001 de nopţi
chinuit de un sindrom guiness book
în jurul tău pot roti oraşul ăsta întunecat
un trup bate în carne
un spânzurat cântă într-un clopot

cu cât răul expandează în lume
creşte poezia ca un fel de anticorp în trupul umanităţii
câtă frumuseţe în fiara asta emanând involuntar poezie!
câtă dezamăgire să-ţi văd radiografia plămânilor !
credeam că în tine înmuguresc aripi

orgoliul de a fi poet seamănă
cu acela al condamnatul la moarte care s-a lăsat feliat
fiecare pojghiţă fotografiată
conservată digitalizată
amprenta lui organică a rămas nemuritoare
indestructibilă

oare putem păcăli îngerii
la modul subtil ca şi cum le-am retrage o carte din pachet
cred că nu
s-ar preface că nu văd
oare nu cumva acesta este de fapt planul
de ce sus sunt răspunsuri pentru toate drumurile noastre
înseamnă că undeva cineva a prevăzut şi planul b
înseamnă că putem rescrie tablele cu legi noi
sfinţii şi geniile sunt din acelaşi aluat făcuţi
numai că primii când au văzut
toiagul lui dumnezeu în pustie
şi-au plecat ochii
pe când ceilalţi
au privit soarele în toată splendoarea sa
şi au înnebunit
există în sfinţi o genialitate a omului simplu
dar geniile au limitele lor

acum cunosc în parte dar atunci vor cunoaşte pe deplin
precum au fost cunoscuţi şi ei


iubirea mea suferă de progerie
trupul tău de porfirie
eşti meduza irukanji de o sută de ori mai otrăvitoare ca tarantula
înghit viaţa pe stomacul gol
apoi mă poţi îmbrăţişa

ar fi trebuit să bei cu iuda într-o speluncă
de la marginea pădurii ghetsimani cu o noapte
înainte

în definitiv era singurul intelectual dintre discipoli
poate ai fi putut să-l convingi că freudian vorbind
ridicarea pe o creangă de copac într-o frânghie
sau pe cruce ţine mai mult de un complex falic

atunci acest şir de cuvinte nu ar fi avut rost
şi umbrele ar fi fost doar drumul
şi noi o tăietură subţire în el



Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe August 23, 2010 la 12:53am
Vă mulțumesc pentru sinteza făcută.
Poezia însăși este o căutare în noi și dincolo de noi.

toate cele bune
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe August 22, 2010 la 5:44pm
Erată : pentru d-voastră :" acela al condamnatului "; pentru textul meu : " în cel mai..."
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe August 22, 2010 la 5:37pm
Ţesătură ideatică bine gândită, ligamentele şi ligaturile - perfecte. Poemul se naşte şi creşte organic.
Da, scrierea poeziei e un act spiritual ce poate fi asimilat urcării muntelui ( Horeb, Sinai, Tabor, Golgota ), acolo unde e întâlnirea cu lumina, cu Dumnezeu. Prin poezie, poetul poate să-şi trăiască umanitatea ( asemenea sfântului ) în ce mai înalt grad. Părintele Stăniloaie, în " Filocalia ", îl citează pe Sf.Grigore de Nazians ( dacă nu mă înşel ) cu afirmaţia : " Omul este o creatură care a primit poruncă să devină Dumnezeu ".

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor