Lumină răspândeşti ca soarele când râde

Pari fericit mereu chiar şi atunci când plângi

Dar lacrimi ai ascuns necontenit de mine,

Să nu le văd la tine, din buze încă strângi.



Închidem ochii doar şi abisul se umple;

Îţi simt şi-acum o mână pe mijloc aşezată

Şi buze tremurânde pe părul meu rebel

Suflându-mi visător şuviţa ondulată.



Un zâmbet poposit din umbre lângă mine

Şi un sărut adus obrazului meu drept

Le port în taină, cum tu mă porţi pe mine

Sunt ale tale urme şi să revii aştept!

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor