Ca la un concert de Mozart
nu mai aud nimic
decât sunetele liniştitoare,
în propriul trup ascult
într-o catedrală cu orgă
transpus în fantezia divinităţii.

Înaltele ogive, arabescurile sculpturale
îmi dau măreţie gândirii.
Ies din mine pe porţile grele
de unde mă recuperează prezentul
în mişcarea turbată a străzii.

Plec spre incertitudine
prin lumea cuprinsă de nădejde şi teamă,
îmi împart clipele pe un cadran de ceas,
aştept zile şi nopţi de rutină
cu lumini şi umbre de neprevăzut.

Muzica răsună-n sânge şi curge
de-a valma-n urechi.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor