Camera

ca o rochie decolorată

şi stramtă

potrivindu-şi frisoanele

sub fardul îndrazneţ al dimineţii.

Mă priveşte cineva

din oglindă,

răsucind nervos între dinţi

o amintire.

Ars,pârjolit sterp,

câmp nearat,

sufletul meu neprimenit,

sub cerul turcoaz

de duminică.

Vizualizări: 115

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Oancă Aurelia pe Februarie 22, 2014 la 8:12am

Acel cineva din oglindă, este uneori nemulţumit de ceea ce îi arătăm. Poate vede mai adânc în sufletul nostru, decât o putem face noi. Felicitări, Dunia. Cu drag, Aurelia.

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Februarie 18, 2014 la 8:27pm

Mă priveşte cineva

din oglindă,

răsucind nervos între dinţi

o amintire.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor