Iubita mea, lumina mea de veghe, 

De vălul nopții luna te dezbracă

Ca să-ți presare peste sânul fraged

Din pulbere de stele, promoroacă

 

Și-mi face semn, vicleana, să m-apropii

Când părul tau ca smoala își revarsă

Obraznicia 'nconjurând obrazul,

Zvâcnetul buzei de iubire arsă...

 

Și, Doamne, cum l-aș poseda sălbatic,

Mătasea lui să-mi lunece pe mână...

De n-ar privi cu-atâta-nverșunare

Spre gândul meu, necruțătoarea lună.

 

https://www.youtube.com/watch?v=-ke57QZ4bno

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor