ce bine de noi, muză,
ce bine de noi aerii,
nu ne destramă niciun semn de aşteptare,
de mirare sau uitare
nicio iarnă umerii nu ne apasă alb greu
şi trecem, fără ştim chiar, din eră-n eră
unde ca nişte mări
ne îmbrăţişăm sufletele peste uscate zări
ce nu ştiu, nu pot
viaţa să dea înapoi egal
minus o mirare poate că e încă astfel
ce bine că suntem oricând copii
şi arbori, şi ape, şi flori, şi,
în dimensiuni desprinse din ochiul
ce nu vede să împământenească mai mult
în poezia ce s-a vrut mereu
anotimpul fără lacrimă de durere,
scriem infinit
ce bine, vinovata mea de etern
nimeni nu ştie să ne cheme
cei ce se văd sau rămân
plângând cu braţele întinse spre cineva sau ceva
şi umblăm veşnic aşa
vers alb, vers albastru
vers văzut/nevăzut
ce picurare cu suflet de ghiocei şi narcise
alunecă peste ziduri şi pe trotuare
ca un inevitabil va fi într-un iris de ochean
într-o privire de ţânc
lăsat să decidă când oraşele
vor înflori toate
la zâmbetul său cald

ce fierbinte lacrimă în ochiul ăsta
mai plecat peste câmp spre ieri
spune iarnă, iarnă,
nu coborî mai mult
pasul mamei rămas în urmă
să mai pot găsi
o umbră lăsată oare de lună
lângă poarta rece a cimitirului din sat
aşteaptă pe cineva
mâna duce la gură
ai spune să se încălzească
plânsul de mamă opreşte însă
nu mai e drum, nu mai e aer
să ajungă la a ei casă
la ai ei copii
îngenuncheat lângă mormânt,
sufletul poetului spune sunt aici mamă
o lacrimă ca o inimă arzând
picură pe lutul întunecat
mâna atinge marmura crucii
gura o sărută
tăcute, tăcute
lumânările ard lacrimile lor
unduite de vântul rece

Copyright Mariana Fulger

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor