Uneori visez cerul deasupra ancorat
De turla bisericii ştiu că undeva se sprijină
Pe vârfurile piramidelor de la Gizeh şi pe
Tour Eiffel şi pe Everest şi pe aripile
Păsării Phoenix şi pe buzele Giocondei sub
El plâng copiii de foame şi de frig se
Ofileşte femeia cu mâinile îngropate în
Copaia cu rufe îmi vindec rănile câştigate
În bătălia pierdută cu grijile zilnice sub
El a pierdut Napoleon la Waterloo
Invincibila Armada la Trafalgar Richard al treilea
Un cal şi Vincent van Gogh o ureche
Dar cerul de deasupra bisericii nu ştie
Aceste lucruri nu ştie cum mă duc în fiecare
Dimineaţă la oficiul de şomaj să citesc
Ofertele de locuri de muncă cum paşii
Mei sunt uşori pentru ca tălpile pantofilor
Second hand să nu se tocească / cum până
Şi tristeţea nu mai are puterea să mă urmeze
Cum umbra însăşi pare mai palidă în lumina
Rece a zilei de mâine. Uneori visez cerul.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor