te-ai pierdut in ochii ei verzi ca padurea

    si ai gustat nectarul dulce-acrisor ca mura,

    far' de rusine te-ai infruptat cu buzele si gura,

    nu credeai ca iubirea asta-i amara ca fierea!

    tu ai calcat pe juramant, dumnezeu e darnic,

    dar ai sfidat puterea lui si ai cazut din stele:

 "- acum ca aripile ti s-au frant, de ce plangi amarnic?

    ai dorit faptura cu trup viu contra vointei mele.

    in fata mea ai decazut,te-or paste grele suferinte,

    nesabuit ai fost, si acum ca esti pierdut ma doare,

    luna, soarele, pamatul, marea, tot ce e suflare,

    si fratii tai din cer, te plang, dar nu mai ai scapare.

    ai muscat fructul interzis stiind ce rau vei face,

    ai privat sufletul naturii de linsite si pace,

    ai uitat ca pentru tine timpul este vesnic,

    ca viata lor fragila e ca flacara din sfesnic.

    cu toate astea ti-ai permis sa-mbratisezi femeia,

    de nu ai aflat povestea - lacatul si cheia,

    cand lacatul a ruginit si cheia in doua s-a crapat,

    ca de il fortezi, e blestemat si cel ce cade in pacat."

     in abis va fi impins de pe stanca judecatii,

     ce e scris, ramane scris dupa legea dreptatii,

     dar de s-a dat sentinta, chiar de cerul s-a rugat,

     om sau inger sa fi fost, din paradis esti alungat!

  

    

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor