soarele a răsărit
partea dinspre tine este tot mai rece

uneori îmi spun că stai în acelaşi oraş cu mine
desenăm elipse perfecte
ca nişte păpuşi mecanice care ies dintr-un orologiu
dăm bani aceluiaşi orb
l-aş întreba de mirosul tău de toporaşi striviţi
el ar zâmbi şi mi-ar da toate monedele să-ţi caut căldura

cel mai mult mi-e teamă că trăieşti
ca şi cum ai mima un orgasm
mă gândesc la tine

şi realitatea se schimbă
am învăţat să te iubesc
aşa cum învăţăm să mergem
acum nu mai pot uita
trecutul este o reptilă
în maţele lui se amestecă totul
până într-o zi când regurgitează
şi intrăm la loc în ceasul ruginit

orbul ridică ochii
în fiecare pupilă o inimă

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Noiembrie 23, 2010 la 7:50pm
Şi într-asta se vede că n-am avut nicio clipă şi n-am veleităţi de "critic literar", vezi Doamne... Sunt unele poeme pe care mă sfiesc să le ating cu vorbe, ca şi cum ar fi nişte fiinţe pe care le-aş putea, astfel, răni. Cum să " interpretez/comentez" eu o fiinţă ?
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 18, 2010 la 8:10pm
"am învăţat să te iubesc
aşa cum învăţăm să mergem
acum nu mai pot uita..."

Un poem frumos, trist, un poem ca o rana sangeranda, incheiar cu o superba metafora.
Frumos simtit si redat, felicitari, Laurentiu!
"orbul ridică ochii
în fiecare pupilă o inimă"


Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor