Interminabil

o inimă se topește

ruptă din zăpadă

o inimă fixată cândva

în al noulea cer

îmi amintesc de o lacrimă

încrucișată cu oasele

translucide

adâncind sărutul

în placenta deschisă

ca o floare de lotus

zăpada îmi ronțăia copilăria

și inima picura,

picura

contrar așteptărilor

vârsta nu se mai prăbușea

printre acuarele,

peste spinii din vene

ea îngenunghea,

îngenunghea.

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Iunie 22, 2010 la 12:10am
”zăpada îmi ronțăia copilăria ”...”vârsta nu se mai prăbușea/ printre acuarele ”(ce minunat ar fi)...” Frumos poem, dureros poem, pastelat poem. Felicitări!”...iată cum cuvintele altora devin cuvintele tale, gândurile tale,poeziile tale....,
M D
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Iunie 1, 2010 la 7:15pm
Frumos poem, dureros poem, pastelat poem. Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor