O minge de oinist purtăm
De vânăt roșu-n striuri albe.
Cu ea decidem, de cântăm...
Și facem bile negre... albe.

Se umflă și se lasă moale
Ca s-o simțim că o avem,
Pornește singură și moare...
Cheie nu-i dăm, căci nu putem.

Ea-ți face rozul din obraji,
Culori de iris, le pictează...
Ne frânge-n dragoste, spre dragi
Făr’ să se vaite, nu oftează.

Aleargă zile, ani, cu tine,
Să nu te lase fără sânge.
Câștigă... cupe! Pierzi... revine!
Chiar de-ai pierdut, ea nu se plânge.

Îți dă semnal de neputință
Când ai uitat s-o iei în seamă.
Ține la tine... Și ea-i ființă!
Ți-e partener până la dramă.

Cu ea ne alegem ce ne place;
Frumosul, bunul, sau destinul...
Împunsături de simț ne face
Căci ea decide ce-i sublimul.

Se lasă greu... La neplăcut
Se strânge! Dacă îi e frică
Se-avântă în ropot de bătut...
Doar sfat îți dă, nimic nu strică.

Nici mari pretenții nu invocă;
Să ții la ea, așa cum ține
Căci e din suflet, nu e rocă...
De tu-i vrei rău, ea îți vrea bine.

Se zbate singură în piept,
Lumină n-are, voce nu,
În dezvoltare e expert;
Dintr-un nimic, te-a făcut... tu.

Țintit ai fost? Ea, ți-a spus, da!?
Căci doar ea știe ce se cade...
Ai luat-o gaj. Nu se putea
Să te înșeli... cu serenade!?

Te lasă, dacă vrei s-o schimbi,
Cum o soție ce-ai iubit.
În piept, pe alta poți să plimbi...
Tu-al ei rămâi, la nesfârșit.

Și e fragilă și e dură.
Chiar de o pui în bloc de gheață
Te răsplătește cu căldură...
Ți-e singurul, bilet... de viață.
31.05.2010


Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor