Inscripţie pe o piatră

Cerul s-a înnegrit de atâtea deziluzii,

frunzele nu mai zboară, timpul

s-a plictisit de sine, de tine, de mine...

Prea obosit să mai strigi, singur şi pustiu eşti,

nu va mai fi nimic, doar morţii ce speră,

nici iarba ce-ai atins, nici lacrima ta,

nici amintirile noastre... Nu va mai fi nimic!

Ochii tăi, ochii mei,

această ploaie rătăcită din noiembrie

într-o zi de primăvară...

În geamuri, imaginea ta va fi spălată,

surâsul meu la fel...

Nu va fi mâine, nici ieri,

În oarbe oglinzi, iubirea noastră va ţipa,

copiii nu vor mai avea părinţi,

nici cerul albastru nu va mai fi,

doar Moartea senzuală ne va zâmbi...

Tot ce construim şi tot ce scriem rămâne,

în rest nişte cruci!

Cruci şi pietre, inscripţii şi ceva litere,

Ascultă timpul lor - picăturile ce curg pe clavirul anilor!

Cruci de lemn, albite de timp, peste movile,

pietre spălate de vreme şi lacrimi,

multe pietre, în multe straturi!

Pietre care zac pe inimi şi le apasă,

fără repaos roţile Timpului se rostogolesc,

Să spargem în două clepsidra

ca din ea să iasă somnul adânc!

Priveşte inima mea cu inima ta...

Vizualizări: 150

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Ianuarie 31, 2012 la 4:27pm

       O piatra grea pe piept ma-apsa si timpul calator asteapta doar ca eu sa sparg clepsidra si sa mor ! In rest doar cruci de lemn ramase cu vorbe de timp sterse. Iara un poem cu scrsuri sumbre.  

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Ianuarie 31, 2012 la 4:07pm

Frumos raspuns liric, Viorel! Multumesc.

Cu drag, Irina

Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Ianuarie 31, 2012 la 4:02pm

Mi-am pos ochelarii fermecati

Si inima-anceput sa vada!

Norii cei intunecati

Din inima ta pana-n strada!

 

Iar pietrele ce -au albit,

Pastreaza ce-ai scris minunat,

Eternul prin scris l-ai gonit

Iar timpul e-ngenunchiat...

 

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Ianuarie 31, 2012 la 3:48pm

Multumesc, Marius, pentru semnul de lectura. O zi senina!

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Ianuarie 31, 2012 la 3:17pm

Priveşte inima mea cu inima ta... când fără repaos roţile Timpului se rostogolesc peste pietre spălate de vreme şi lacrimi în oarbe oglinzi... iubirea noastră va ţipa, nu va mai fi nimic, doar morţii ce speră,... s-a plictisit de sine, de tine, de mine...

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Ianuarie 31, 2012 la 3:02pm

Priveşte inima mea cu inima ta...

Multumesc, Maia. O zi placuta!

Comentariu publicat de maiarizescu pe Ianuarie 31, 2012 la 3:01pm

"Nu va fi mâine, nici ieri,

În oarbe oglinzi, iubirea noastră va ţipa"

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor