- Pentru că nu-mi mai amintesc de ziua

Când înfloreai sub sânii mei rotunzi

Te port în sânge,-n profunzimea cărnii,

Şi dureros, şi dulce, dar te-ascunzi

 

Tot mai adânc în fiinţa mea plăpândă,

Mi-e teamă că-n curând, n-o să mai ştiu

Să mai trăiesc în lipsa ta, iubite,

Nici poezii nu voi putea să scriu

 

Pentru că sunt amnezică de-o vreme,

În zori de zi ‘nfloresc inoportun

În ochii tăi, pe ţărmuri neatinse,

Şi pe retina visului apun.

 

- Mai port în fiecare colţ de suflet

Secunda clipei când ai fost a mea,

Când dintr-o galaxie infinită

Mi-a înflorit în inimă o stea

 

Ce-a dat în pârg, un vers brodat cu rouă,

Ca într-un basm cu fluturi migratori

Şi amândoi ne-am înfruntat destinul

Împrumutând din curcubeu culori.

 

Iar dacă uneori prin vise ninge

Cu nostalgii şi-amnezice tăceri

Tu să m-aştepţi pe-aleea cu magnolii

Să înnodăm de ceruri primăveri.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Aprilie 24, 2015 la 5:05pm

mulțumim frumos, Aurelia...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor