tu, cum ar veni,

ești interlocutorul meu

imaginar...

ai ochii

de cuarț verde,

mereu neclintiți

și o privire caldă

ca luciul unei pietre...

 

ai zâmbet de reptilă

și mergi ca o felină la vânat

 

m-am întrebat deja 

dacă ai sau nu inimă,

sau dacă te mulțumești

să exiști pur si simplu -

ca o statuie...

 

am evitat să te ating

ferindu-mă

de răceala pe care o emani

 

nu ți-am mai spus-o,

însă nopțile, privirea ta devine

și mai sumbră,

iar luciul ochilor tăi

se transformă într-un hău

în care n-aș vrea

să cad vreodată

 

ești piesa de colecție

de care ar fi mândru orice anticar

în orice vitrină ai deveni

obiectul atracției principale

dar nimeni nu știe

ca tu nu exiști

de fapt

ești pură imaginație!!!

 

mai firav ca norii cirrus

aproape invizibil

te strecori de după cortina

unui spectacol nescris încă

îți aud respirația...

ciudat !

de ce nu vorbești

niciodată ?

Vizualizări: 260

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Noiembrie 24, 2012 la 10:15pm

frumos!

Comentariu publicat de Anda Nae pe Iulie 3, 2012 la 1:35pm

Multumesc tuturor din toata inima pentru sensibilitatea cu care receptionati atmosfera poeziei. Ma bucur ca ea nu va lasa indiferenti si ca vreti sa intelegeti. Fiecare intelege asa cum simte mai bine. Fiecare are dreptate in interpretarea sa. Eu o am pe a mea. Dar a mea nu e mai buna, mai exacta, mai nu stiu cum decat orice alta interpretare. Voi sunteti reginele si regii raspunsurilor la toate intrebarile pe care vi le puneti. Multumesc si va iubesc.

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Iulie 2, 2012 la 10:30pm

       Prea dur si fals interlocutor si cunoscand-ui meteahnele dece-l accepti ca interlocutor? Ceva ce el  are te face sa-l accepti existand doar in imaginatia-ti proprie! Ma incurc in vorbe si eu!

Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Iulie 2, 2012 la 9:40am

o creaţie a imaginaţiei aparte...Mă gândeam la Luceafărul...care era nemuritor şi rece...Mai există fiinţe vii, goale pe dinăuntru, din care sufletul a murit de mult...care sunt imprevizibile, iresponsabile, dar mai cu seamă, nu au procese de conştiinţă...cât despre iubire...ce să mai vorbim, dar oricum nu poţi iubi un bibelou fie el şi de cristal...

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iunie 28, 2012 la 11:11pm

Placerea lecturii.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor