M-am împrietenit cu moartea

Odată i s-a rupt coasa, i-am reparat-o

şi de atunci am rămas prieteni.

Când are treabă în zonă mă sună.

Mergem la o cafea şi stăm de vorbă.

- Ai o meserie ingrată, i-am zis odată.

- Aşa e.

- Cum te simţi când te duci la muribunzi?

- Sunt unii care mă cheamă.

Acolo mă duc fără remuşcări.

Le fac un serviciu pe gratis.

- Dar ceilalţi, copii, tineri?

- Acolo îmi este mai greu,

dar asta îmi e meseria

şi o fac de când e lumea.

Nu fac nimic de capul meu.

- Mă supăr foarte tare când iei copii.

- În rai e nevoie de îngeri.

Pentru îngeri primesc ordin

numai de la Dumnezeu.

- Mă depăşeşte această situaţie.

- Dacă nu aş fi fost eu

tu nu te-ai fi născut.

- Înţeleg. Cu mine ce planuri ai?

- Te mai las vreo 10 ani. Tu eşti omul cu care

îmi beau cafeaua când sunt în zonă.

- E bine, până atunci rezolv toate problemele.

 S-a ridicat şi a plecat.

- Să mă suni când mai vii pe-aici.

Nu s-a uitat în urmă, dar a dat din cap afirmativ.

 

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor