fug şi mă avânt calică de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
liniştea albastră îmi va judeca durerile

firele subţiri s-au rupt în bătăile pulsului
în fundul ochilor unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge şi tu
nu trebuie

lasă-mă
deschide toate geamurile din tine
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră

Vizualizări: 92

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de m. frumosu pe Mai 10, 2011 la 10:36pm
mara, multumesc frumos pentru aprecieri.
Comentariu publicat de m. frumosu pe Mai 6, 2011 la 4:47pm

Marian, merci pentru apreciere.

Ioan, acel semn bun, fie. multumesc frumos.

Comentariu publicat de Ioan-Mircea Popovici pe Mai 2, 2011 la 11:19am

intr-o singura clipa

(treapta de-acum)

 

motto:

"corzile-si apasara singure armonia

muntele si campia-n

treapta de-acum

in piramida

picura -n interior

acelasi decor (ymp)"

 

ai prins

intr-o singura clipa

tristeatea care-a framantat-o marea

strainu-ti arata scara vaporului

cantecul dorului

imbraca tristetea-n impacarea

cu cea care

valureste mereu

a liniste si-a furtuna

 

aici se intampla ceva

ca o imbobocire

de fire

 

deschid liniştea de la capăt  

cu fruntea aplecată

spre răsaritul vieţii  

pe ţărm

 

intotdeauna la mare

exista chemare

 

intre insula si tarm

se naste peninsularul rodador

samanta dorului in adoratie

si-n cele din urma

rodul florii

ca o moarte

si-o inviere sperata

acum rostogolit in altadata

 

corzile-si apasara singure armonia

muntele si campia-n

treapta de-acum

 

 

ca o problema Cauchy

conditiile initiale-n

fixarea solutiei

din hatisul general

doar cel calare pe-un cal

calaretul plajei sufletului deschis

niciodata da

niciodata nu

intotdeauna impacarea lor

in imposibilul aparentelor ostile

doar ele

acele copile

pe care anticii le credeau inventate

vestalele focului sacru

inmultind idealul lui trei

cu materialul lui patru

 

cei 12 stau la cina cea de taina

doar unul din ei

isi cauta punga vanzarii sub haina

 

nimic nu este in plus

nimic in minus

totul asa cum era scris

pentru adevarul din vis

 

acum si pururea

acelasi semn bun

"sa fie!"

 

acum doua seri

a plecat si Batranul

in urma lui

Tunelul si Inainte de tacere

pe scara iluziilor

aceeasi parere

rostogolita

 

in piramida

picura -n interior

acelasi decor

Comentariu publicat de m. frumosu pe Mai 2, 2011 la 10:58am
multumesc frumos Like-lor.
Comentariu publicat de m. frumosu pe Mai 2, 2011 la 10:53am

îngrop faţa în val  şi  nebună  încep să cânt

 unui străin de pe vapor

îmi dau seama  trâziu

la un moment nici nu mai respir

uit să trăiesc

finalul  prea scurt

în ochii ieşiţi  din mare pentru că acolo

timpul a murit   într-o noapte cu furtună

  într-un strigăt căutat

 pe notele unei melodii  fără istorie

 

 râd în lacrimi  dezmembrându-mi

 coada

deschid liniştea de la capăt  cu fruntea aplecată

spre răsaritul vieţii  pe ţărm

 şi lumea e fără mine

Comentariu publicat de m. frumosu pe Mai 1, 2011 la 9:57pm

multumesc Alina pentru lectura, te mai aştept.

Ioan mi-a placut versul, iti raspund mai tarziu.

cu drag.

Comentariu publicat de Ioan-Mircea Popovici pe Mai 1, 2011 la 5:06pm

eu cred in iesirile pe mare

pentru ca acolo

toate-si incetinesc cursul

asta se intampla asa

pana-n ziua in care-am aflat ca

.....................................

 

s-au rupt gandurile

s-au randuit franjuri

ce zici tu despre acel final

dupa ce trece valul

suzi un galop de cal

si-o iei de la capat

de aceea zic

 

tare mi-ar fi placut
sa-mi povestesti
cum a fost ieri
pe vapor
in rada

sa-mi spui cum se vad de acolo
rasaritul tarmul si viata

se intampla asa cum zic
ca daca n-ar fi
nici n-as mai zice nimic
se iveste cate-o intamplare
in care minunea-i atat de aproape de tine
ca nici n-o vezi
ba chiar mai mult
nu doar ca-i atat de aproape
dar te-a prins in itele tesaturii ei
cu toate firele............

asa mai fi spus si asta
ca se intampla cateodata-n viata
cand toate se precipita-n cantecul ei
iar tu ai vrea sa se opreasca un pic
sa poti pregusta din pocal

si iar vin si zic
ca-n portit si-n motiv
notele s-au ascuns dupa litere
culorile visului tin umbrele lungi paradisului

Comentariu publicat de m. frumosu pe Mai 1, 2011 la 11:30am

multumesc frumos tuturor.

am admirat fiecare interpretare in parte, fiecare comentariu,fara  voie sau cu voie, le-am primit aproape.

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Mai 1, 2011 la 11:09am

Iata, si din iubire poti sa mori, eliberandu-l pe celalalt:

 

"lasă-mă
deschide toate geamurile din tine
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră"

 

Un final frumos care poate fi interpretatibil. Eu asa l-am decriptat! Felicitari!!!

 

Comentariu publicat de Valentin Boeru pe Mai 1, 2011 la 9:45am
Sfâşietoare imagini. Dramatismul lor se află în detaliile ce se succed enunţate şoptit la timpul trecut. Ultima rugăminte, ultima dorinţă, ultima privire, ultima atingere mângâiată. Detaşarea  prin răscrucea de lumină a ferestrelor interioare deschise ca prin uşile de temniţă desferecate spre peticul de lumină al libertăţii. Apoi zborul peste marea uitării prin brizele de lacrimi ale viitorului, ca o umbră de nor singuratic. Aşa cred, aşa aş fi simţit,aşa mi-aduc aminte că s-ar fi întâmplat cândva. Oricum ar fi este incitant prin frumuseţe.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor