Învață-mă să-ți rostesc numele,
bucurându-ți ființa
Învață-mă să-ți rostesc numele,
pătimaș și arzător
ca al unei regine egiptene,
în soarele deșertului.
Învață-mă să-ți rostesc numele,
ca o incantație druidică
în mijlocul naturii.
Sau în zborul îndrăzneț al păsărilor
peste infinitul albastru.
Învață-mă să-ți rostesc numele,
iubire.
În răsăriturile
și apusurile de soare.
Peste iarba crescândă
Și în răgetul fiarelor.
Peste infinitul ființei
și în nopțile cu lună plină,
sub lumina stelelor
și peste necuprinsul apelor.
în foșnetul pădurilor
Și-n măreția clipei
ce stă să se nască.
Învață-mă,
să-ți rostesc numele,
ș-atât.

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de mara pe Martie 29, 2011 la 9:54am
cat de frumos o spui si sensibil...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor