Cu fruntea lăsată pe umărul gol, c-o lacrimă scursă pe-un sân dezgolit,

Genunchii și-i strânge la piept, ghemuiți; miroase a frig, miroase a vid,

Stângace lumin-austeră și rece se-ncurcă în părul ei lung, despletit,

Pictează o umbră, contrast prea puternic de suflet fierbinte pe chipu-i livid.

 

În mișcări delicate își strânge rochița, o-nfășoară pe gambe, se-adună și umbra,

Ridică breteaua pe umărul rece, senzual și timid sânul fuge sub ea,

Tresare! Șuvița sălbatic căzută, mângâiată-i e tandru.. îi vede penumbra,

Cu umerii strânși de brațele-i calde, tresaltă a spaima, a "Nu mă lăsa.. " 

 

Din arest singuratic o trage de mână, valsul rupe-n bucăți frigul negru de smoală,

Lumini se aprind, umbra mică i-o strânge când unu plus unu se-adună în doi,

Pe pavaj se răsfrânge amestec de umbre, de trupuri, dorințe, ea tremură goală

Sub rochia-i moale când el o respinge, o cheamă, o strânge în tremur vioi.

 

Și spectrul de umbre se joacă, se-atinge, sărută podeaua cu tălpile reci,

Cu aripi de îngeri lovesc în blestemul de-i ține lipiți de pământul păgân,

Cu milă o ține de mijlocul fraged, “Tu lasă-ți trecutul, alăturea-mi treci!”

În sclava de noapte-nflorește femeia, alungat este frigul, sumbrul ei vechi stapân.

Raluca Anghel (26.10.2015)

Vizualizări: 151

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor