reţeaua literară

poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare

ion lazu. Scriitorul zilei: Cella Delavrancea

Scriitorul zilei: Cella Delavrancea, n. 15 decembrie 1887 / d. 9 august 1991

Fiica mai mare, dintr-o serie de patru fete, toate remarcabile, ale scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea, dăruită cu minunate talente, a absolvit Filosofia şi Matematicile, dar a urmat o specializare în pian la Paris. Deja se remarcase ca pianistă de mare talent, aşa încât a urcat de timpuriu pe marile scene româneşti şi europene, inclusiv alături de George Enescu, în interpretări de neuitat. Temperament ardent, pe cât de sensibil, delicat, ingenuu, mereu cu privilegiul unei firi copilăroase, iubind "florile şi animalele - ele mi-au hrănit sufletul şi mintea", după propria-i mărturisire, Cella Delavrancea a reuşit să capteze atenţia generaţiilor ce s-au succedat de la începutul şi până la finele secolului XX din România şi nu numai. Prietenă şi confidentă a Reginei Maria, a fost căsătorită de trei ori şi a avut o idilă cu Nae Ionescu, chiar în perioada încleştării dintre Carol al II-lea şi legionari, de dinaintea sfârşitului abrupt al filosofului, rămas neelucidat (1940).

Profesoară la Liceul de muzică, apoi la Conservator mereu prezentă în viaţa culturală a cetăţii, prin concertele sale eclatante, dar şi datorită cronicilor sale muzicale şi de artă, a nuvelelor şi romanelor sale, a fost sărbătorită la Ateneu, în 1977, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani. Atunci a făcut această mărturisire semnificativă: "Am avut fericirea de a fi apărată de trei calamităţi: Gelozia, Invidia şi Orgoliul - acestea sunt bolile care distrug fiinţa umană. Am purtat în mine o vie curiozitate şi simpatie pentru toţi contemporanii mei, chiar cei necunoscuţi..." Tot cu acel prilej, asistată de elevul ei favorit Dan Grigore, a interpretat la pian un vals de Chopin, iar în final i-a convocat pe spectatori la o reîntâlnire peste zece ani. Ceea ce chiar s-a întîmplat, în 1987, pe aceeaşi scenă a Ateneului Român.

Dintre volumele publicate: Vraja, nuvele, 1946; Arpegii în ton major, 1970; O vară ciudată, roman, 1975; Mozaic în timp. Impresii. Călătorii. Portrete. Amintiri, 1975; Trepte muzicale, 1984 şi Dintr-un secol de viaţă. 1988, ediţie îngrijită de Valeriu Râpeanu. O nouă ediţie, completată, a apărut în acest an.

Îmi amintesc a o fi zărit, în două-trei rînduri, pe coridoarele editurilor de la Casa Scânteii: mărunţică, slăbuţă, veşnic zâmbitoare-visătoare, parcă transpusă într-o lume a delicateţei, ori poate îndrăgostită de o fantasmă a Binelui. Odată m-am nimerit în lift cu venerabila doamnă: sfioasă, cerându-şi parcă iertare de la cei din preajmă; de data asta ţinea în mână, ridicată la piept, ocrotind-o şi apărându-se cu ea, o floare uscată (de levănţică, de sulfină?, erau florile sale preferate...) - poate ca o emblemă, mi-am spus, de nu va fi fost vorba de un dar insolit pentru cine ştie ce redactor... Fie că juca foarte bine un rol ce devenise în decenii a doua sa natură, fie că era simbolica armă cu care se hotărâse să întâmpine contrarietăţile vieţii, impresia asupra celor din preajmă era de neşters. Am văzut o transmisie cu Cella Delavrancea în chiar anul dispariţiei sale: nişte degete rădăcinoase, care în mod miraculos atingeau clapele vrăjite... Apoi am asistat, la Sala oglinzilor, la prima gală a Premiilor Cella Delavrancea, ale Fundaţiei pe care o iniţiase Dan Grigore. Scriitorii Mircea Ciobanu, Mihai Cantuniari au fost printre laureaţi. După care nu mai ştiu ce a urmat.

I-am pus o placă memorială la adresa din str. Mihai Eminescu 151, unde acum funcţionează un restaurant chinezesc. Lucrurile se schimbă sub ochii noştri. Cei ce nu mai sunt, măcar au "lăsat zilei scârba ei", cum spune Cartea sfântă.

Ion Lazu

http://ilazu.blogspot.com/

Vizualizări: 444

Îmi place

Membri cărora le place: 0

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Kozma Simon pe Decembrie 22, 2011 la 12:58pm: Multumim Domnule Ion Lazu.Reamintindu-ne, ca spiritualitatea romaneasca are titani de care se poate mandrii.

Comentariu publicat de Burghelea Daniela pe Decembrie 20, 2011 la 6:24pm: infrigurate si ravasitoare randuri care amintesc de existenta unei doamne dragi sufletului meu.De la astfel de oameni ar trebui sa invatam ce inseamna virtutea de a trai decent si onorabil,consideratie pentru aceasta frumoasa aducere aminte!

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Decembrie 20, 2011 la 11:32am: Alt suflet care va trăi veșnic ! Mulțumesc ptr aducerea aminte!

Comentariu publicat de Viorel Dianu pe Decembrie 20, 2011 la 10:55am: Minunată evocare, pe care am citit-o cu mult interes.

Cu drag,

Viorel Dianu

Comentariu publicat de Virginia Stanciu pe Decembrie 19, 2011 la 11:13pm: La 14 ani Cella Delavrancea i-a cântat un vals de Chopin lui I.L.Caragiale , la Viena . Acelasi vals , l-a cântat impecabil , fara partitura , pe scena Ateneului , la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani , având alaturi pe Dan Grigore . Multi dintre melomanii prezenti au lacrimat .

Dupa moartea sa , casa în care a locuit a revenit prin mostenire unei nepoate care a transformat-o în restaurant si nu în casa memoriala asa cum lasase marea artista prin testament .

Comentariu publicat de Lucian Gruia pe Decembrie 19, 2011 la 10:34pm: Frumos omagiu.

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Decembrie 19, 2011 la 10:06pm: Stimate domnule Ion Lazu, nu ştiam că aţi scris şi un jurnal referitor la demersul d-voastră atât de necesar şi încununat cu succes: peste 200 de plăci memoriale! Dacă e să judecăm drept, s-ar fi cuvenit ca iniţiativa să aparţină unor instituţii. Bine, totuşi, că s-au implicat şi v-au ajutat, în cele din urmă...

Să sperăm şi că acest jurnal cu titlu sugestiv ("Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale") îşi va încheia "stagiatura" la editura căreia i l-aţi încredinţat şi-l vom putea citi în anul care vine...

P.S.

Scuze, vin şi cu o corectură la primul meu comentariu; se va citi "al ideii înalte".

Comentariu publicat de Mariana Vârtosu pe Decembrie 18, 2011 la 9:22pm: Da, ati scris-pictat minunat portretul dnei Cella Delavrancea.A fost o artista complexa(poate completa) iar prin modestia si generozitatea manifestate a demonstrat Marele Om salasluit in micul ei trup(firav).Si mie-mi este draga si o respect pentru toate darurile pe care ni le-a lasat noua, urmasilor domniei sale.Am avut bucuria de a-i asculta un fragment dintr-un concert, mediat(prezentat) de inimoasa Marilena Rotaru.Multumim pentru buna dvs.intentie

Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Decembrie 18, 2011 la 4:13pm: Am citit cu mare plăcere despre Cella Delavrancea, interesant articol. Avem de ce ne mândri că suntem români.

Comentariu publicat de Liviu-Ioan Muresan pe Decembrie 18, 2011 la 1:59pm: Iniţiativa recuperării valorilor, neglijate din păcate, e binevenită. Cu siguranţă va stîrni curiozitatea celor sensibil la frumos şi cunoaştere. Mulţumim pentru tragerea de mînecă.