ion lazu- un comentariu la desenul de tudor george-ahoe

Next Page »

Lun 20 Dec, 2010

Ion Lazu. Comentariu la un portret de Tudor George-Ahoe.

[edit] Comentarii (0) Înscris în: Insemnari

Poete şi prietene I.M.,  acel portret de Ahoe pare un bun prilej de a relua frăţeasca noastră sporovăială de scribi neplătiţi. Ei, da! am pus printr-o întâmplare acest portret pe Reţeaua literară, îmi pare, ţinut de mine în rezervă pentru vreo copertă de carte, cum sungur zici… N-a fost să fie! Pregătisem o întreagă serie de fotografii cu scriitori, desigur în primul rând actanţii din Scene… Mircea Ciobanu, Dumitru Alexandru, Nicolae Ioana, dar şi Mihai Cantuniari, Damian Necula, Ion Iovan, Ştefan Agopian, Omar Lara, poetul cilian, Felix Sima, poetul de la Vâlcea, Laurenţiu Ulici, Constantin Popovici. Destui. Iar mai degrabă: doar câţiva… Căci pe atunci, timid cu adevărat, iar nu de fasoleală, cum insisti să susţii, nu am avut aplombul să-i fotografiez pe cei care îmi ieşau în cale, cu toate că purtam mereu la mine aparatul Praktica RTL,1000, de la onor întreprinderea unde lucram. Cu toate că îmi apăruse un album de artă fotografică (o carte de succes, oricât ar părera de ciudat…), eram membru AAF - şi aş fi putut să-mi dau aere de fotograf profesionist, de ce nu? Ca să ajung acum să le caut adresele (acelor confraţi scriitori) şi să le pun plăci memoriale; şi să le fotografiez imobilele pentru albumul apărut anul acesta la MNLR… Încă o dată, lucrurile nu sunt cum am vrea noi, oricât de pragmatici sau dimpotrivă, aiuriţi…, ci aşa cum le rânduieşte Cel Atutputernic…
Iar acum, despre respectivul portret. Am căutat mai întâi în “Scene…”, dar la anul 1982, menţionat pe desen, nu dau de însemnarea cu Ahoe. Posibil să fie totuşi în Jurnalul meu “Vreme închisă”, aflat încă în manuscris, cu care mă baricadez iernile împotriva crivăţului… Aşa că nu pot reproduce  notaţia “la cald”. Dar în ‘82 îl invitasem pe Ahoe, (văd asta în Scene…),  dimpreună cu Laurenţiu Ulici, la lansarea romanului meu Rămăşagul, apărut chiar atunci la Cartea românească.  Data trecută, în ‘81 deci,  îl avusesem invitat pe acelaşi Ahoe, tot la Întreprindere, dimpreună cu poetul Marcel Gafton, la lansarea Muzeului Poetului. Frumos şi de data aceea! Ahoe s-a lansat, ca de obicei, iar Marcel Gafton, în loc de toate frazele frumoase, a citit pur şi simplu o poezie de două strofe, dar în aşa fel că m-a dat gata chiar pe mine, ca autor.

Iar portretul este din altă împrejurare, tot din anul amintit, când într-o seară m-am aflat la aceeaşi masă cu Florin Pucă şi cu Ahoe, iar acesta, în mare vervă, a cerut o coală de ambalaj de la ospătăriţa Miţi şi m-a desenat pe acea coală de 40/25 cm, maronie, ca orice hârtie de ambalaj.  Stăteam la masa lor, vorbeam una şi alta, însă intimidat, incomodat în postura aiuritoare, de model, nu?, fără să-mi arunc privirile pe coala aceea, în timp ce Tudor George mai trăgea o linie şi încă una…, după care şi-a pus efigia cunoscută,  cea cu TG, şi anul…(căci îi văzusem ici şi colo desenele, ba chiar şi o expoziţie personală ah-hoc, la parterul Casei Monteoru, unde altundeva?, cu teribile autoportrete). De alături, Pucă a scos şi el o coală, mică, un A5 probabil, şi a schiţat un corb de-al dumisale, cu dedicaţie… însă mina pixului s-a terminat înainte de a-şi isprăvi lucrarea…

Aceşti doi oameni minunaţi întru Artă, care însă nu şi-au găsit nicicum un loc confortabil între semenii lor… Totuşi, cunoscuţi în epocă, printre confraţi, preţuiţi, iubiţi, cu plăcută companie…  Îi citisem lui TG Balabele singaporene, citisem Armura de sudoare, Inventar celest, Cupola Bărăganului, alte şi alte cărţi cu poeme-fluviu. Date mie cu autograf. L-am interceptat iniţial între amicii actorului Ludovic Antal, unde a apărut şi George Astaloş, care mai târziu, de la Paris, i-a tradus pe Ahoe, pe Pâcă, pe toţi singaporenii acelei generaţii pierdute: Mărgărit, Rauţchi, Dimov…  Ca să nu spun că, interceptat de mine prin 1964-65, deci la 40 de ani ai lui, Ahoe abia dacă debutase, cu Veveriţa de foc. Mi-a apărut prima dată la sala SRSC, recitându-şi poemul nepublicat Micro-Macro. Coleg de serie cu Eugen Barbu, nu se înfipsese la plăcinte… Un marginal şi Ahoe, până i-au dat oleacă voie să se desfăşoare.  Dar şi Ahoe avea ciudatul obicei să-şi citească prietenii. Avea chiar obiceiul să-mi facă nişte cronici vorbite la cărţile mele, când ne vedeam la Doamna Candrea, ceea ce mă lua de fiecare dată prin surprindere… O făcea desigur din generozitate, din respect pentru truditorul pe pagină…

Şi aşa cu marele Ahoe, de care toţi avem nevoie! Reciteşte paginile despre el, în Scene din viaţa literară. Asta de acum fiind doar o completare, la moment.
                                                ION LAZU

Vizualizări: 77

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor