Ispita efemerului II - Introspecţii spirituale.

Valoarea omului se măsoară în funcţie de cât dăruieşte celorlalţi, acelora pe care de obicei îi ignoră din eroare sau din variate motive guvernate de latura subiectivă a personalităţii lui. Scepticismul şi indiferenţa, alături de teama de a-şi asuma responsabilităţi ori angajamente care ar putea aduce mulţumire sau chiar fericire semenilor, reprezintă tributul pe care îl plăteşte majoritatea dintre noi, cei care ne lăsăm conduşi, în primul rând, de mintea oscilantă, vanitoasă şi lipsită de sentimente.
Mintea este cea care îl obligă pe om să facă tot felul de calcule şi să aştepte un profit, pe când sufletul îl îndeamnă să dăruiască şi să se dăruiască.
Cezare Pavese scria într-o scrisoare adresată Fernandei Pivano că ,,a te dărui înseamnă a te respecta pe tine însuţi, în primul rând, adică să-ţi petreci ziua îmbogăţindu-ţi propriile forţe, propria valoare, propriul suflet şi propria cultură, pentru a le face să slujească la ceva. A te dărui înseamnă a nu avea timp să priveşti în trecut şi prin urmare a nu te autocompătimi”, şi completez eu: a nu te osândi pentru greşelile pe care oricum nu le mai poţi repara, dar din care poţi învăţa. Omul acumulează înţelepciune învăţând din greşeli şi se desăvârşeşte prin evitarea de a le repeta. Lamentările, regretele şi autopedepsirea nu-şi au rostul atât timp cât există un prezent şi un viitor. Desigur, trecutul nu moare în om fiindcă rămân înregistrate în mintea lui faptele, atât cele pozitive cât şi cele negative, iar efectul acestora umple inimile celor asupra cărora s-a răsfrânt. Este bine să ne asumăm trecutul, cu tot ce a fost bun şi rău în el, şi să-l punem la păstrare într-un ungher din suflet, deoarece reprezintă experienţa personală şi fără ea viaţa seamănă cu o mâncare lipsită de gust. Nu trebuie să ne fie teamă că oamenii ar putea să ne judece pentru greşelile făcute, tot ce contează este să ne împăcăm cu noi înşine şi cu Dumnezeu pentru că El este judecătorul suprem, iar de judecata şi pedeapsa Lui nu scapă niciun muritor.
Cortez, după ce a debarcat în America, a poruncit să fie arse corăbiile tocmai pentru a nu mai exista cale de întoarcere. Ţelul lui era să găsească comorile lui Montezuma. – Fiecare om poate fi un cuceritor, iar viaţa un tărâm plin cu minunăţii dacă doreşte să le descopere, aşa că trebuie să privim şi să mergem numai înainte, ghidaţi de sufletul nemuritor, purtând stindardul pe care scrie Speranţă.
Nu trebuie, însă, să uităm dragostea fără de care omul nu poate evolua şi nu se poate desăvârşi ca spirit creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Lui. Dumnezeu este Spirit de Lumină şi chipul Lui este tot Lumină, asta înseamnă că sufletul omului este de asemenea lumină, cu condiţia să rămână pur, dar multe suflete se întinează singure cu faptele, vorbele şi gândurile negative ce izvorăsc din mintea înşelătoare. Apostolul Pavel în Epistola întâia către Corinteni - ( XIII, 4-8) - descrie cu multă delicateţe o realitate ce pare utopică pentru ignoranţi, iar pentru atei şi sceptici patetică, numai că acesta este un mare adevăr. ,,Dragostea este îndelung rabdatoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău. Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată…” iar datorită acesteia nu va pieri nici omul, nici binele şi nici bunătatea, chiar dacă acestea două de la sfârşit au devenit mai rare.

M-am întrebat de multe ori dacă fericirea poate fi definită şi m-am împiedicat, în cursul cercetării şi interpretării acestei noţiuni, de un paradox, deoarece argumentele ce vin în sprijinul definiţiei se încadrează în limitele a două manifestări umane antagonice: binele şi răul. Fericirea este o stare a spiritului şi poate fi indusă de stimuli de natură pozitivă cât şi de stimuli de natură negativă. Fiecare om percepe stimulii respectivi într-un fel individual şi unic. Aristotel spunea despre fericire că este ,,sensul şi scopul vieţii, traiectoria şi finalul existenţei umane”. ,,Fericirea depinde de noi.” ,,Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea, măiestria nu este un act ci o deprindere.” ,,Sa-ţi exersezi liber măiestria, iată adevarata fericire.” Oare, aşa să fie? Pentru un hindus meditaţia îi poate aduce fericirea, dar a medita, din punctul lui de vedere, înseamnă a te detaşa de tot ce vine din exterior şi a-ţi goli mintea de gânduri şi idei. Ar fi foarte uşor să fim fericiţi dacă aceasta ar depinde numai de dorinţele şi comportamentul individual, după cum încearcă să ne explice anticul filozof.
Fericirea nu depinde numai de dorinţa proprie ci şi de materializarea ei prin acceptul sau implicarea sentimentală şi materială a unei alte persoane, prin finalizarea unei acţiuni, prin acumularea unor bunuri de tot felul... Eu pot fi fericit dacă sunt iubit de o anumită persoană, însă dacă această persoană nu simte sau nu are un sentiment de dragoste pentru mine, dorinţa nu mi se îndeplineşte. Reciprocitatea sentimentelor pozitive pot conduce la armonizarea a două individualităţi şi respectiv la fericire. Eu pot să repet zilnic o anumită lucrare, însă dacă o fac mecanic, fără plăcere, nu voi fi niciodată fericit. Dacă îmi doresc să câştig la loto o sumă mare de bani şi dorinţa mi se îndeplineşte, cu siguranţă, devin fericit. Sunt oameni care doresc răul altor oameni şi sunt fericiţi când le pot provoca o suferinţă acestora, când îi pot elimina fizic pe rivali, pe cei pe care îi urăsc, pe cei de la care vor ceva şi nu reuşesc să obţină.
Fericirea este duală. Ea coexistă cu nefericirea. Prin alternarea determinată de diferiţi factori calitativi şi cantitativi, ori prin excluderea reciprocă, cele două stări stăpânesc pe rând sufletul omului. Da, fericirea, alături de nefericire, reprezintă un proces afectiv uman pentru că poate fi percepută numai cu sufletul. Ce o determină? Numai calitatea unei realizări, condiţionată de interes şi dorinţă. După umila mea părere, fericirea nu este dependentă de personalitatea omului, nu se produce în urma unor procese chimice ce au loc în lobii frontali ai cortexului cerebral şi nu este influenţată de factori genetici –aşa cum încearcă să explice unii psihologi şi neurochirurgi factorii ce conduc la fericirea mult visată de om. Sufletul sălăşuieşte în trup, însă manifestările lui nu sunt determinate de condiţionări ale proceselor biologice. În concluzie, fericirea este sinonimă cu îndeplinirea unor dorinţe umane, fără a conta natura lor.

În ce constă puterea omului şi de câte feluri este aceasta? Un om este puternic, în primul rând, atunci când prin propria-i voinţă, reuşeşte să-şi domine şi să-şi învingă slăbiciunile sufleteşti şi pe cele datorate caracterului.

Un om bun, înţelept, darnic, care îşi recunoaşte greşelile şi are mustrări de conştiinţă, care îşi sacrifică viaţa ori avuţia pentru a salva un semen aflat în necaz, este un om puternic. Adevărata putere a omului este lăuntrică, forţa ei izvorăşte din dorinţa de a evolua ca spirit şi de a face bine, de a-i ajuta pe cei slabi, pe cei neputincioşi, pe cei oropsiţi, pe cei asupriţi, pe cei bolnavi.

Este falsă ideea că un om care acumulează bogăţii materiale este şi puternic în acelaşi timp. El dă dovadă de abilitate în mânuirea finanţelor şi are o viziune pragmatică în domeniul economic. Dacă foloseşte avuţia personală doar pentru a-şi satisface vanitatea şi a se impune ca stâlp al societăţii, este o fiinţă egoistă, avară şi în loc să se înalţe – cum crede el, coboară pe scara erarhizării valorilor spiritual-umane. Valoarea omului, după cum am afirmat la începutul eseului, constă, în primul rând, în ajutorul pe care îl dă semenilor. Astfel, puterea lui se înnobilează cu valoarea realizărilor în domeniul social şi implicit în cel spiritual. Desigur, un om bogat, care deţine un cont bancar imens, dispune şi de o anumită putere în societate pentru că, folosindu-se de bani şi influenţă, poate cumpăra supunerea, loialitatea, respectul şi recunoştinţa acelora ce se încadrează în categoria celor lipsiţi de scrupule, pe de-o parte, iar pe de altă parte, a celor săraci şi flămânzi, care asemeni câinelui, pentru un blid cu mâncare, îşi slujește stăpânul până la sfârşitul zilelor lui.

Puterea de care poate dispune un om în această lume este de mai multe feluri: individuală, obţinută prin merite şi calităţi personale, cu efect spiritual, economic-financiară şi chiar politic în societate, cât şi puterea obţinută cu sprijinul unor grupuri umane (partide politice, organizaţii, asociaţii). Însă, nu trebuie să uităm rolul Divinităţii şi al unor forţe malefice care îl ajută şi îl protejează pe om, indiferent că este un anonim sau un puternic al momentului.

Atracţia omului de a deţine puterea politică a fost şi a rămas la fel de mare în toate timpurile, dar marea majoritate a conducătorilor mici şi mari, când au ajuns în vârful ierarhiei şi au preluat puterea, de cele mai multe ori, s-au crezut nemuritori sau pur şi simplu au uitat că datoria lor este de a fi slujitorii majorităţii. Unii dintre ei au devenit dictatori, punându-şi în practică ambiţiile personale, demolând structuri sociale solide, cucerind popoare şi furându-le materiile prime. Printre aceştia se numără mulţi împăraţi şi regi sângeroşi, Napoleon Bonaparte, Lenin, Stalin, Hitler, Mao Tzedun, Pol Pot şi chiar unii dintre preşedinţii Statelor Unite, care în numele păcii au provocat războaie sângeroase. Desigur, în spatele unui conducător se află alţi oameni puternici; ei îl susţin pentru că le apără interesele şi astfel se perpetuează un lanţ al slăbiciunilor şi al intereselor.

Adolf Hitler a ajuns la conducerea Germaniei naziste fiind sprijinit de o latură a clasei politice, nemulţumită de împărţirea geo-economică a lumii după Primul Război Mondial, dar şi cu concursul poporului căruia a ştiut să-i ofere ce îşi dorea: locuri de muncă şi un trai mai bun. Chiar dacă pare hilară afirmaţia, Hitler a fost susţinut şi protejat de o forţă malefică, altfel nu se explică cum a putut să scape nevătămat din zecile de atentate ale căror victimă s-a dorit a fi şi a murit luându-şi singur viaţa.

John F. Kennedy în 1961, pe când era preşedintele Statelor Unite, a înfiinţat o organizaţie (”Peace Corps”), devenită mai târziu renumită în lume, cu scopul declarat de a promova şi menţine pacea. Pentru că a avut această îndrăzneală şi pentru că a dus o politică ce nu a convenit unei grupări de industriaşi americani, a fost împuşcat în anul 1963 în Dallas - în timp ce se transmitea în direct la TV vizita lui - cu toate că devenise un erou fiindcă a reuşit să dezamorseze un posibil război nuclear şi l-a convins pe Nichita Hruşciov să-şi retragă rachetele instalate în Cuba. Fratele său, Robert Kennedy, devenind procuror general a încercat să dezvăluie unele adevăruri supărătoare şi s-a opus războiului din Vietnam, propovăduind pacea. După ce a câştigat primul tur în alegerile prezidenţiale a fost şi el asasinat tot în direct la TV. Fiul cel mai popular al lui Kennedy, John Jr. a murit într-un accident de avion în anul 1999. Am amintit de cele două morţi - ale fratelui şi fiului celui care a fost J. F. Kennedy pentru că, se pare, asupra acestei familii a planat un blestem pe parte bărbătească. Şi pentru că în discuţie este puterea umană, povestea familiei Kennedy, care a dat lumii doi bărbaţi puternici, demonstrează că nimeni nu este protejat în faţa furiei şi nebuniei unui psihopat, stârnit de forţe oculte, sau aflat în slujba unor adversari.

Mihail Gorbaciov, un alt fost puternic al lumii, este unic prin comportamentul şi măreţia gestului făcut sub impulsul înţelepciuni şi al maturităţii spirituale. Fiind conducătorul Uniunii Sovietice şi dispunând de o forţă distructivă uriaşă şi-a călcat în picioare vanitatea. Pentru a evita un război civil intern, chiar unul european, şi-a dat demisia din postul de conducător al statului, prin gestul lui ajutând la dezmembrarea celui mai mare imperiu comunist.

Nicolae Ceauşescu merită şi el să fie amintit ca un conducător puternic, pentru curajul de care a dat dovadă în momentul în care a luat atitudine faţă de invazia în Cehoslovacia, în anul 1968, a Uniunii Sovietice şi a statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, pentru a-l înlătura pe reformistul Alexander Dupcek. România, cu toate că făcea parte din alianţa militară înfiinţată prin Tratatul de la Varşovia în 1955, la iniţiativa lui Hruşciov ca replică la N.A.T.O., a refuzat să participe cu trupe la ocuparea unei ţări suverane. Ceauşescu şi-a asumat o mare responsabilitate şi chiar a fost hotărât să lupte cu întreaga alianţă din care făcea parte şi ţara noastră, dacă Uniunea Sovietică intenţiona să treacă graniţa. Desigur, România ar fi fost ocupată complet în cel mult 24 de ore, dar prin atitudinea pe care a luat-o împotriva ocupării Cehoslovaciei şi-a atras stima conducătorilor statelor din Vest.

În August 1968 mă aflam în vacanţă la rudele din Moldova şi am avut ocazia să văd, de pe dealurile Huşului, cele 9 divizii de tancuri sovietice înşirate pe malul răsăritean al Prutului, în apropierea podului de la Albiţa şi am auzit rafalele trase de artileria antitanc asupra blindatelor ce au încercat să forţeze traversarea podului.

Martin Luther King a vrut să redea oamenilor de culoare drepturile lor naturale, fundamentale, inalienabile, imprescriptibile în dauna supremației albilor și s-a opus războiului din Vietnam predicând și el PACEA. A fost împușcat! La fel a sfârșit și Malcolm X – Împușcat în public. Bob Marley și-a dedicat viața umanității și în special PĂCII mondiale, libertătii, toleranței și dragostei dintre oameni. Cu doua zile înaintea unui concert care avea ca mesaj PACEA, un bărbat a intrat în casa lui Bob împușcându-l pe el și pe soția lui – amândoi au supraviețuit tentativei. A doua zi Bob Marley s-a urcat pe scenă și a ținut concertul cu toate că fusese împușcat. - Un gest dureros de sacrificiu, pentru a le arăta semenilor că omul poate fi puternic chiar dacă are o mare suferință trupească, pentru a demonstra că se merită să faci cele mai mari sacrificii pentru cei care iubesc PACEA. Mahatma Gandhi un aprig adversar al colonialismului, al lui Churchill (mason de grad 33) și un susținător al libertății națiunilor și al PĂCII între popoare, ce credeți, a fost de asemenea împușcat și omorat. Aceeași soartă a avut-o și fiica lui ajunsă prim-ministru al Indiei. John Lennon a creat o adevărată isterie împotriva războiului din Vietnam și a militat neîncetat pentru PACE, iubire și libertate. A fost și el asasinat. Întotdeauna John a declarat că este sigur că FBI și CIA îl urmăresc fiind considerat paranoic de catre PRESĂ (foarte important). Oare va mai avea cineva curaj de acum să se ridice împotriva noii ordini mondiale după ce a văzut toate acestea la TV? De ce ar vrea cineva să împuște și să omoare PACEA ??? de ce în direct la televizor? Eu cred că motivul este acela de a-i atenționa și speria pe cei care încearcă să o impună în lume.

Revoluția franceză a reprezentat o serie de revolte sociale și politice în Franța, în perioada 1789-1799,care a afectat profund istoria acestei țări, marcând puternic declinul puternic al monarhiei și bisericii și apariția democrației (conducerea de către popor) și naționalismului, care este o ideologie care creează și susține o nație ca un concept de identificare comună pentru un grup de oameni. Revoluția a început practic în luna iulie cu căderea Bastiliei și aprobarea Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. Insurecția de la la 10 august 1792 a fost decisivă pentru abolirea monarhiei, republica fiind declarată în septembrie 1792 iar regele Ludovic al XVI-lea a fost executat la 21 ianuarie 1793. Agitația populară ce a urmat acestor evenimente a radicalizat Revoluția în mod semnificativ și a culminat cu ascensiunea lui Maximilien de Robespierre și a iacobinilor. Dictatura impusă de Comitetul Salvării Publice în timpul „Terorii”, din perioada1793 până în1794 a provocat până la 40.000 de execuții în interiorul Franței, dar a abolit sclavia în colonii și a asigurat granițele noii republici. Domnia „Terorii” s-a încheiat cu executarea lui Robespierre și înlăturarea de la conducere a iacobinilor. După cum reiese din acest fragment din istoria Franței, binele și răul lucrează împreună, sacrificând multe vieți omenești pentru împlinirea unor idealuri comune.

În România antebelică au fost asasinați 3 primi miniștri prin împușcare, Regele Ferdinand, cel care sub conducerea sa a avut loc realizarea Marii Uniri, era denigrat de presă, cu toate că era un monah erudit și sensibil, care își sacrificase țara de origine, familia (fiul și chiar soția) pentru țara pe care o conducea și o iubea, și asta datorită faptului că ridicase prea mult România care nu trebuia să fie foarte puternic dezvoltată, deoarece nu ar fi corespuns cu anumite interese interne și europene. A avut o moarte dubioasă în anul 1927. Ionel Brătianu care conducea guvernul în acea perioadă în care Ferdinand era suveran, a avut parte de mai multe atentate și a fost chiar împușcat. În contul asasinatelor din România îl putem aminti și pe Eminescu, care a fost un gazetar ce a deranjat mult clasa politică din perioada în care a trăit și a scris.

Crimele comunismului reprezintă un episod dureros din istoria României și au fost săvârșite pentru a se elimina o clasă politică ce nu era pe placul noilor guvernanți., totuși această orânduire a avut și o parte bună (zic eu) pentru că s-a construit mult: 6 milioane de apartamente, sute de fabrici și uzine, toți românii aveau locuri de muncă, a crescut natalitatea...

În prezent, România este distrusă, 1200 de fabrici și uzine din întreaga țară au fost desființate și au fost vândute ca fier vechi, nu mai aven flotă oceanică, dotare militară, a dispărut mineritul, sunt mulți șomeri, peste 3 milioane de români lucrează în străinătate, evaziunea fiscală este enormă, în închisori se află mulți miniștri, politicieni, oameni de afacere corupți, avem consumatori de droguri, zeci de mii de familii au fost evacuate din locuințe deoarece au avut restanțe mari la întreținere, am intrat în NATO, stricându-ne relațiile bune avute cu multe țări și devenind sclavii USA... și ar mai fi multe de spus.

Este de notorietate că masoneria deține cam tot ce înseamnă PRESA și că practic sistemul financiar-bancar îi aparține la nivel mondial. Această organizație obține câștiguri uriașe atunci când există RAZBOI în lume pentru că în situații de genul acesta statele vor apela la împrumuturi uriașe pentru a susține RAZBOIUL, pentru a se înarma, pe când în vreme de PACE și de bunăstare a unui stat nu este nevoie de împrumuturi sau de învestiții uriașe în armament. Donald Trump, candidat la președenția USA a declarat într-un interviu că Statul Islamic este creația americanilor. Aceștia, împreună cu alte state, i-au înarmat și acum se prefac că vor să-l distrugă. ISIS sunt anunțați cu 45 de minute inainte de a fi bombardați de avioanele americane. Cei care doresc cu adevărae să-l distrugă sunt rușii, ale căror avioane le-au spulberat peste 1000 de autocisterne cu petrol pe care vroiau să-l vândă și le-a ucis cel puțin 500 de combatanți. Trump a mai declarat că nu este de acord ca USA să mai susțină cei 30000 de soldați din Coreea de Sud și nici pe cei din Germania. Franța și Germania au primit mulți bani de la americani pentru a susține și a impune Europei ,,multiculturalizarea continentului”, și mai precis afluxul de emigranți arabi și negrii, deoarece masonii doresc formarea pe Terra a unui stat unic cu un singur guvern, pe care să-l conducă ei. Am văzut pe internet că toți rabinii din statul evreu s-au adunat la un loc să se roage că Dumnezeu să le trimită ,,un ales” care să se nască om din rândul lor și să conducă întreaga omenire. Interesant,da?

Acum totul apare pe internet sau la TV. O să vă întrebați de ce? Simplu, pentru ca masele să vadă cu ochii lor că în lume, azi, nu mai este loc pentru eroi reali, pentru pacifiști, pentru susținători antisistem, pentru inadaptați la noua ordine mondială, care se bazează mai mult pe teroare, dragostea fiind doar un deziderat pentru visători.

Că tot a venit vorba de masonerie, aceasta este o organizație ce se bazează pe un ritual ocult. Loja masonică este o Lojă Privată, inițierea se face în secret, membrii au diferite grade și plătesc o anumită taxă. Se spune că atunci când un membru ajunge la gradul 13 depune un jurământ cu sânge, după care mu mai poate ieși din organizație. Masonii se înlnesc în clădiri numite Temple, întâlnirile sunt anunțate public, dar presa și televiziunile nu au acces la discuțiile din interior.SRI a publicat o listă cu cei mai importanți 300 masoni din România. (Lista poate fi găsită pe internet – gradul cel mai mare avândul guvernatorul Băncii Naționale). Paul Mccarney este un cunoscut mason, fost membru al trupei Beateles, care le compunea și cântecele scria despre droguri, LSD-ul care se folosea pe atunci. Led Zepelin, tot masoni, au câteva cântece satanice. Spre exemplu în cântecul ,,Stairway to heaven (Scară pentru rai), dacă asculți invers melodia cuvintele au alt sens, unul satanic. Regizorul Stanley Kubrik a fost găsit mort după ce a terminat filmul ,,Cu ochii larg închiși” în care a pus invers drept muzică o slujbă ortodoxă rămânească, aceasta reprezentând în realitate ritualul de înițiere într-o sectă masonică. Să aibe masoneria legătură cu satanismul?

Remus Brad

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Ianuarie 19, 2016 la 2:31pm

un eseu interesant

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor