Iubind acum vei râde de cer şi de infern

Prin naştere suntem torţe arzând, sortite morţii,

un interval de timp în unităţi de viaţă,

finite pulsaţii în algoritmul cosmic.

Tapiserii de gânduri, convulsii,certitudini,

şir nesfârşit de ţărmuri, risipiri în văzduh,

între virtuţi şi greşeli doar moartea

ce-şi şterge urmele, fără drept de recurs.

Viitoare bătăi de inimă,

în ritm diferit, vieţi trăite în număr egal de pulsuri.

Prin focul cerului mereu speranţe,

vise furate, rătăciri,

amintiri albite de lumină - palide imagini sepia,

capriciile ploilor prin anii simţiţi în oase, golul din inimi.

Adulmecând neantul, tăcerea de dinaintea cuvintelor,

esenţe de viaţă în goana completării întregului.

Singura lege universală - Totul e trecător!

În orice labirint launtric există

adâncul drum spre exilul singurătăţii

şi drumul salvator spre ţărmul iubirii,

- singurele ceasuri de fericire.

Învinge-ţi tristeţea, ridică-ţi privirea,

căci timpul e singurul dar ce-ţi aparţine,

Iubind acum vei râde de cer şi de infern!

Vizualizări: 588

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 24, 2010 la 3:35pm
Sa traim, sa simtim, sa respiram intens clipa irepetabila, Tudor. In orice putem vedea lumina sau umbra, caci ambele sunt acolo. De noi depinde alegerea.
Ma intrebi daca traiesti mai intens,, prin iubire, clipa, prin bataile mai intense ale inimii??
Tu stii bine cum ai simtit si simti asta...si mai stii si starea si simtirea avuta. Fiecare simte in felul sau, dar ce pot sa-ti spun e ca nimic nu se compara ca traire...cuvintele sunt trepte de culori si nuante spre a ajunge la corola noastra de lumini.
Sa ridicam privirea spre zborul fluturilor, spre flori, copaci, oameni, stele, cer, spre frumusetea lumii inconjuratoare... sa pretuim, sa simtim fiece dar cu care am fost inzestrati de Creator- picaturile de ploaie, privirea unui rasarit sau apus de soare, sunetul marii, a vantului, miresmele florilor, inaltimile muntilor, necuprinsul din fiece creatie... chiar daca stim ca totul e efemer, in schimbare.
http://www.youtube.com/watch?v=powLkG2s0Js
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 24, 2010 la 3:11pm
Mă bucur că macar asupra unui punct sunteti de acord, domnule Viorel MIHAESCU.
Farmecul artei constă in rezonanta si perceperea diferită, prin conectarea la dorintele sau ideile pe care le exprimă artistul. Fiecare, poate sa meargă acolo unde vrea cu conditia, sa fie acolo, cu totul, căci fiece creatie e concepută din ardere, zbucium, trăire si iubire pentru creatie.
Cum se intamplă? Asa cum a facut si El, cu iubire si daruire. Descrie in mintea si in sufletul nostru, fiecare expresie a artei pe care o vedem, simtim sau o traim.

Imi pare rau pentru nota de pesimism resimtita la citirea poemului, pentru durerea pe care v-am provocat-o. Am incercat sa fiu cat mai realista prin gândurile exprimate.

Cred ca, daca am fi invatati sa privim mai atent lucrurile, firesc, ca intreg, prin ciclurile lor de viata, suferinta ar fi mai mica sau ar disparea. Si daca am intelege rostul fiecarei creatii, fiecarei clipe am realiza ca nimic nu e inutil.
Si cea mai mică frunză dintr-un copacel e zglobie pâna in ultimul ei moment de viată desprinzandu-se usor, prin miscari gratioase, intr-un superb dans. Si parcă niciodată înainte sunetul căderii frunzelor nu era muzică în noi, parca niciodată n-au dansat cu-atâta dragoste…
Să zâmbim adânc, căci mărimea zâmbetului e în profunzime, nu în suprafaţa redata pe o faţă ce oricum se ofileşte. În suflet zâmbetul transformă frunzele-n aripi şi culorile în elixir.
Formula tinereţii nu-i ceva ce se găseşte în farmacii, dar se găseşte undeva, singuri vom descoperi, de cautam… in soarele intelepciunii. Iar forta, forta o vom descoperi in noi, nu "oricum", pas cu pas, caci totul se invată.
Vă multumesc pentru lectură si trecere.
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 24, 2010 la 2:38pm
Domnule Valentin Boeru, fiecare creatie, indiferent de scara sau marime, inca de la nastere are un numar finit pulsatii, de batai de viata, fie planeta, fie om, animal, copac, floare, fie stea. Doar ritmul si viteza de ardere, de traire, de pulsatii sau batai cardiace difera. Ceea ce conteaza e doar trairea, intensa traire.
Va multumesc pentru creioanarea tabloului si a perspectivei lui in tuse, umbre si ganduri.
Cu pretuire, Irina
Comentariu publicat de Lucretia Berzintu pe Noiembrie 24, 2010 la 2:08pm
Timpul stă pe loc, doar noi ne trecem.
Să trăim clipa, să fim pozitivi.
Să iubim viața și să știm ce să luăm din ea;
Să luăm doar ceea ce e frumos.
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Noiembrie 24, 2010 la 1:02pm
Din iubire ne-am născut,
ASEMENEA FLORILOR,
să luminăm pământul,
asemenea zorilor!
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 24, 2010 la 11:05am
Ma bucur, Liliana, ca ai inteles perfect poemul si mesajul lui. Stiu nu e usor sa depasesti barierele pe care viata ni le presara, dar tot ce conteaza e sa privim , sa intelege, sa iubim aceasta lume in care am dorit (chiar daca multi, inconstient, contesta asta). Iti multumesc pentru ganduri si lumina lor.
Cu mare drag, cu pretuire, Irina
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 24, 2010 la 10:59am
Mioara draga, totul depinde de perspectiva si prisma de intelegere. Daca am percepe faptul ca viata se continua printr-un sir nesfarsit de forme, poate ca altfel am intelege totul. Ceea ce numim moarte aici, dincolo incepe o noua nastere a vietii... de fapt, ne debarasam de o camasa inutila revenind din calatoria dorita, pentru care ne-am pregatit minutios totul.... Doar, noi, cei ramasi aici, inca vedem doar umbrele acestei calatorii.
Daca ai iubi acum vei stapani timpul, caci ce va conta va fi doar clipa prezenta. Bucura-te de ea!
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 24, 2010 la 10:40am
Va multumesc domnule Ionescu pentru lectura, intelegere si ganduri.
Cu respect, Irina Lucia Mihalca
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 24, 2010 la 10:38am
George, paradoxul timpului - există alte modalităţi de a privi timpul trecand prin poarta aflată dincolo de văl... si cum altfel decat prin iubire, frecvenţa noastră de vibraţie, starea conştiinţei noastre??!!
Cu drag si prietenie, Irina
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 24, 2010 la 10:30am
Iti multumesc, Dan, pentru trecere si gandul lasat.
Cu drag, Irina

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor