Iubire albă
Voicu Ella Mălina



De fiecare dată cand din cerul alb cad fulgi,
Imagini galbene de timp plutesc în vant.
Si nu mai vreau sa fug. Te las pe tine.Fugi!


O mie de-ani trecut-au în tot atatea zile,
Cu vanturi moarte, căzute pe pamant
Si cărti cu mii si mii de nevăzute file.


Zăpezi albastre s-asează grele-grele
Suntem doar noi doi, cuprinsi de viată
Si cioburi argintii ce cad din stele.


Viscolul ne cantă romante la ureche-
Melodii tremuratoare cu speranta,
Iar noi dansam in pasi suavi-pereche.


Iarna ca iarnă, iarnă ca mine.
In aer pluteste mirosul de Craciun
Si al cozonacului copt bine.


Cadouri si troiene, colinde si fulgi.
Puzderie de lumini in noapte de Ajun.
Nu o sa mai fug. Dar tu o sa mai fugi?


Ce-i asta? Mana ta albă se topeste,
Precum fulgul frumos ce-a nins?
Zăpada, gheaţa, tot se risipeste?


Si orizontul e atat de alb si linistit.
Spune-mi că tot ce-a fost, a fost doar vis.
Fulgi grei plutesc spre-un camp ca impietrit.


Visez că am o scară ce duce pană in văzduh,
Să urc să iau zăpadă si ninsoare
Si acolo sa mă-ntalnesc cu-al iernii duh.


E Crăciun, cu fericirea noastră de copiii,
Suntem binecuvantati cu iubirea din soare.
Astăzi, acum, e vremea de a iubi si a dărui.

Vizualizări: 65

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor