nu știu unde îmi mai este iubirea,

curge odată cu timpu-ntr-o clipă,

se-amestecă ignorând nemurirea

în trup păcătos preaplin de risipă;

 

cade străjerul apărând un hotar,

înecat în val de sânge fierbinte,

strivit și-ngropat de dorul hoinar

mă rog de iubire să fie cuminte...

 

dar patima ei se lăfăie în mine,

mă înalță la starea de om fericit,

nu-i niciun hotar între om și iubire,

între păcate, nu e păcat c-am iubit!

căci fără păcatul iubirii trupul e fad,

iar sufletul ne-ar fi mult prea gol,

pe rugul iubirii toate păcatele ard,

în focul ei este al nemuririi simbol! 

 

 

Vizualizări: 92

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Octombrie 25, 2012 la 8:25pm

doar că eu nu știu cum este să iubești ”cu adevărat”...

ce trist...

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Octombrie 25, 2012 la 2:27pm

și adăuga...

am mai adăugat o stofă...și încă mai vreau...

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Octombrie 25, 2012 la 9:40am

Păcatul este al meu...dar străjerul...

Oricum am modificat ultimul vers. Aici măcar pot schimba...

Comentariu publicat de maria pe Octombrie 24, 2012 la 10:55pm

Daca iubesti cu adevarat lasa pacatul celei iubite! Te framanta asta de ceva vreme, si nu e bine! gaseste-ti liniste-n iubire !

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Octombrie 24, 2012 la 3:34pm
Mulțumesc!
Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Octombrie 24, 2012 la 9:03am

Iubirea e în noi!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor