Lupta dintre noi oprise timpul

Şi un vechi ecou îmi pansa rănile

Eu dormeam, tu dormeai, cortina era trasă              ,

Ai grijă pe unde păşeşti, moartea e o gură de canal

Descoperită

Nici măştile nu sunt bune, atârnă pe-o parte

E prea târziu să ne mai vindecăm de iubire

Dar lasă asta,

Viaţa e doar un şarpe care se târăşte prin noi

Oamenii au dispărut şi parcă lipseşte ceva

Ca atunci când afli că mai ai puţin de trăit

Şi începi să dormi mai mult, din obişnuinţă

Oxigenul e singurul drog care dă dependenţă

În doze mici

Umbrele au plecat şi rămâne respiraţia tranşantă

A unui bolnav de cursă lungă,

Ce-şi strânge la piept singura perfuzie

Ca pe un copil nenăscut.

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor