NOTĂ: Am greşit în apreciere. Piesa de teatru va avea TREI părţi, pentru că altfel nu se încarcă. Aici este A DOUA PARTE...

***

Iubire şi speranţă ( partea a doua )

- piesă în 7 acte, de Daniel Neguţ -

ACTUL III

SCENA 7 – Narcisa, Victor şi Marius

Dialog între cei trei, acasă la Victor.

Victor: Băi, da’ ce figuri îmi faci!!! Adică, să mă rog eu de tine o oră întreagă, la telefon, ca să treci pe la noi! Păi, bine, măi, Marius, ce prieten îmi eşti tu, dacă nu vii să-mi spui şi mie “casă de piatră”, nici măcar la patru luni de la nuntă? Hai, ia loc, că scot acum un vin din ăla bun, trimis de soacră-mea! Mai ales că am auzit că-i cunoşti bine pe socrii mei, că aţi fost colegi de liceu! Narcisa, Narcisa, vino şi tu, că avem musafiri de seamă!… (scoate o sticlă cu vin şi trei pahare, din bar şi se ocupă de ele...)

Narcisa (intră în cameră - surprinsă): Ah! Tu erai… Adică, dumneavoastră!... Bună seara!

Marius (teatral): Bună seara, doamnă Narcisa Zeciuială!

Victor: Ia, zii, măi, băiete, pe unde ai mai umblat, ce cuceriri ai mai făcut?

Marius: Ce dracu să fac, Victor! Soarta mea este să fiu singur, doar ştii asta! Însă, în rest, mă bucur de roluri bune şi bănoase…

Victor: Nu e rău! Ştii vorba mea: să ai noroc şi sănătate, că restul se rezolvă! Urât nu eşti, bani ai, or să vină şi femeile…

Marius (amuzat): Dar să se întâmple asta până ajung la pensie, dacă se poate… Că dup-aia, ce mai fac cu femeia?!

Victor (intră în joc): Hai, măi… N-ai văzut că se fac copii şi la 70 de ani? Dar, să nu vorbim prostii, că este tineret prin preajmă…

Narcisa: Aşa, care va să zică?! Eu sunt aia mică şi neştiutoare, nu?

Victor (râde): N-aş băga mâna în foc, dar nu trebuie să ştie Marius chiar tot… Hai noroc, prietene şi să ne vedem mai des!

Marius: Noroc şi casă de piatră. (ciocnesc paharele): Doamnă Narcisa… Victor… Să vă bucuraţi amândoi de viaţă şi să faceţi copii frumoşi şi sănătoşi.

ACTUL IV

SCENA 8 – Narcisa şi Marius

Marius se află acasă la el şi vorbeşte la telefon cu Narcisa. Decor de sufragerie spaţioasă, cu un spaţiu separat, dar fară uşă, unde ar fi bucătăria.

Marius: Aşa… Unde zici că eşti? Ce scrie pe plăcuţă? Bun… Mergi înainte, Narcisa şi faci la dreapta, pe a doua alee… Aşa… Şi este prima scară… La etajul unu… Apartamentul de lângă lift… Hai, că te aştept…

(Se aude soneria, Marius sare la uşă):

Narcisa: Bună... Greu se mai ajunge la tine!

Marius: Dacă ai veni mai des, nu ar mai fi aşa de greu...

Narcisa (glumeţ): Măi... Ia vezi... Ce ai în cap?!

Marius (amuzat): Prostii... Ce au bărbaţii, de obicei... Dar tu eşti mică şi nu ştii...

Narcisa (bosumflată): Mă enervezi cu chestia asta, că sunt mică! Nu mai sunt fecioară… De mult!

Marius (şugubăţ): Am bănuit eu că Victor şi-a făcut de cap cu tine!

Narcisa (ţipă, dar se simte că nu este chiar supărată): Mă enervezi! (coboară tonul): Nici măcar nu a fost primul meu bărbat… (oftează): Of!... Nu trebuia să-ţi spun asta…

Marius: O ciocolată caldă? Ca să mă ierţi că am fost obraznic… Ia loc!

Narcisa: Hai, fie… Te iert… Ia spune, ce crezi că poţi face cu mine?...

Marius (începe o frântură de cuvânt): Ă…

Naricsa (îi retează avântul): Taci! Acum vorbim serios, lasă prostiile… Ziceam de teatru…

Marius: Păi… de teatru începusem şi eu să zic. (amuzat): Ce credeai? (schimbă tonul): Hai, vorbim serios! În camera alăturată, am şi un mic studiou, cu oglinzi peste tot. Nu este cine ştie ce, dar aici îmi fac eu repetiţiile. Pereţii sunt capitonaţi şi pot ţipa relativ tare, fără să-mi bată vecinii în ţevi. Aşa îmi reglez vocea, pentru anumite roluri, care cer o forţă deosebită. Iar oglinzile mă ajută să-mi corectez ţinuta. Am şi sisteme de înregistrare, pentru a-mi analiza… “prestaţia”, din perspectiva spectatorului.

Narcisa: Impresionant…

Marius: Ei… Este doar strictul necesar, pentru un actor profesionist… Oricum, am cam multe camere pentru o singură persoană. Numai bucătărie nu prea am, doar spaţiul acesta, unde o să-ţi prepar, la minut, o ciocolată caldă! Doar am promis… (se duce alături şi prepară ciocolata caldă).

Narcisa (se învârte pe tocuri): Îmi place aici, la tine. Ţi-ai mobilat totul cu gust…

Marius: Lasă că şi la tine este frumos!

Narcisa: O fi frumos şi acolo, însă, din păcate, nu am avut nici o contribuţie! Aşa am găsit, când m-am mutat la Victor. (oftează): Nu prea este pe gustul meu şi nici nu prea mi se dă voie să modific, aşa cum aş dori. Tu ai ales mobilă mai … cum să spun … mai caldă! (vede ceva într-un colţ): A… Uite şi o chitară! Ştii să cânţi?

Marius: E… Ştiam… Îmi puneam poeziile pe muzică, în tinereţe!

Narcisa: Şi-acum?

Marius: Nu mă mai exprim în versuri. Am îmbătrânit…

Narcisa: Să nu mai spui asta! Cel puţin, nu atunci când stai de vorbă cu mine… Cântă ceva! Vreau să te ascult…

Marius: Hai, măi…

Narcisa: Te rog… Mult…

Marius: Of, of, of! Ce mă fac eu cu tine?... (ia chitara şi începe să cânte, uşor, o melodie):

Te iubesc,

Precum iubeşte un moşneag - toiagul lui;

Te iubesc,

Precum iubeşte-un vânător - arma din cui;

Te iubesc,

Precum iubeşte un părinte-al său copil;

Te iubesc,

Precum iubeşte floarea - luna lui april;

Şi de-aceea, draga mea,

Te rog, nu te supăra,

Când încerc să te sărut!

Şi de-aceea, draga mea,

Te rog, nu te încrunta!

Te iubesc atât de mult…

Te iubesc,

Precum iubeşte marea - cerul fără nori;

Te iubesc,

Precum iubeşte valul - cântul de cocori;

Te iubesc,

Precum iubeşte marinarul - barca sa;

Te iubesc,

Precum iubeşte-ndrăgostitul dragostea!

Şi de-aceea, draga mea,

Te rog, nu te supăra,

Când încerc să te sărut!

Şi de-aceea, draga mea,

Te rog, nu te încrunta!

Te iubesc atât de mult…

Marius (se opreşte din cântat): Ei… Cam aşa cântam, când eram şi eu mai tânăr…

Narcisa: Îmi place… Şi cred că eşti tare trist, în sufletul tău… Aşa te simt…

Marius: Contează?

Narcisa: Mi-e teamă că da!

Marius: Nu-mi mai vorbi aşa...

Narcisa: Aşa... cum?!

Marius: Nu ştiu! Aşa... apropiat. Într-un fel, îmi dai speranţe. (zâmbeşte): Doar eşti femeie măritată, nu? Tu ai spus... (cu alt ton): Şi ai numai 19 ani...

Narcisa: Of! Iar îmi dai în cap cu vârsta? Doar tu ziceai că nu eşti decât cu 5 ani mai mare decât soţul meu!

Marius: Da... da! Cinci ani peste cei 15, nu? Ştii... dacă ar fi să fiu sincer cu tine, ţi-aş spune că-mi placi tare mult. Dar, când devin sincer cu mine, îmi dau seama că sunt penibil... Şi mă feresc să devin penibil, mai ales în relaţia cu o femeie! Iar – în general – un bărbat ajunge extrem de penibil atunci când îşi doreşte alături o femeie care-i poate fi şi fiică, prin diferenţa de vârstă!

Narcisa: Nu eşti prea aspru cu tine? Şi... cu mine?

Marius (vizibil mirat): Cu... tine?

Narcisa (visătoare): Ştii ce mi-am dorit cel mai mult? Şi încă îmi doresc! Aş vrea să întâlnesc bărbatul care să mă facă să-mi simt inima vibrând. Să mă pierd, în preajma lui, să mă înroşesc, atunci când mă sărută, să mă las purtată de val, în pat, să mă dăruiesc lui, cu toată fiinţa mea...

Marius: Păi... Victor?

Narcisa: Ei... Soluţie de criză! Ţi-am spus că nu a fost primul meu bărbat. Victor a venit peste dezamăgirea unei despărţiri. În plus, mi-era teamă că rămăsesem însărcinată... Aveam mare nevoie de cineva! Tocmai atunci m-a cerut Victor de soţie. Am acceptat din prima. Mai ales că era vechi prieten cu tata. Nici ai mei nu s-au opus! (zâmbeşte amar): Cică a fost... „dragoste la prima vedere”!

Marius (preocupat): Poate o să te surprindă ce-ţi spun, dar tată tău şi-a dat seama că Victor nu este chiar marea ta iubire. Mi-a spus asta!

Narcisa: Cum? Când?!

Marius: Când ne-am cunoscut, acasă la ai tăi. După ce ai plecat la Ofelia, în bucătărie, Nicu mi-a spus că vede, uneori, o lumină tristă în ochii tăi şi că acum îi pare rău că te-ai grăbit cu măritişul...

Narcisa: Tata... tata... Nu-l pot minţi, nici măcar prin gesturi...

Marius: Dar Victor? El ştie?...

Narcisa: Poate! Nu i-am spus, dar cred că şi-a dat seama că nu sunt în apele mele alături de el, nici măcar în pat... Fac totul ca un robot şi aştept – crispată – să se termine odată! Asta este una dintre cele mai mari dureri pe care o poate simţi o femeie: să facă „sex” cu soţul său, în loc de „dragoste”, fără a simţi fiorul iubirii, fluturii aceia în stomac, emoţia atingerii, flacăra pasiunii!... (visătoare): Oh!... Ce mult îmi doresc să mă simt lipsită de vlagă şi în acea stare de oboseală plăcută, după ore întregi de dragoste nebună!... (îşi revine – către Marius): Ce te uiţi aşa la mine?

Marius: Mi-eşti tare dragă! Am constatat că nu ai o părere prea bună despre ideea de „dragoste la prima vedere”, dar... îmi vine să te sărut!

Narcisa (jucăuş): Şi ce te opreşte?

(Se sărută pasional... Se stinge lumina pe scenă, pe încercările lor de a ajunge la canapea...)

SCENA 9 – Narcisa şi Marius

(Se aude sunând un telefon mobil. Se aprinde lumina pe scenă. Narcisa şi Marius sunt în pat, sumar îmbrăcaţi...).

Narcisa (speriată): Vai de mine! Am adormit... Marius... Marius... Sună Victor! Ce mă fac?

Marius (somnoros): Cum!... (brusc, îşi revine): Lasă-l să sune. Îmbracă-te repede şi – între timp – ne gândim ce facem!

(Se îmbracă la repezeală)

Narcisa (tot speriată): Doamne... Cât este ceasul?

Marius: Aproape şase seara! La ce oră vine acasă, de obicei, Victor?

Narcisa: Cam acum... Of, Doamne! Au trecut trei ore!. Cum am putut să adorm?... (visătoare): Dar a fost frumos, înainte! (ton grav): E de rău! Ce-i spun? Unde am fost?...

Marius (caută): Ă... Ştiu că astăzi după-amiază s-a lansat un nou model de autoturism, pe piaţa noastră. Vei spune că ai aflat despre eveniment şi că ai fost să discuţi cu importatorul, pentru că doreşti să ai şi tu maşina ta! Îi spui lui Victor că, atunci când a sunat, tocmai discutai despre echipamente şi accesorii... Apoi, te-ai grăbit spre casă! (ca o revelaţie): Şi, ştii ceva! Chiar ţi s-ar potrivi o asemenea maşină!

Narcisa: Păi... Şi dacă se va interesa...

Marius: N-ai tu grija asta. Directorul de marketing îmi este prieten bun. Vorbesc cu el. O să jure că ai fost acolo! Spui şi tu că nu ţi-ai dat seama când a trecut timpul...

Narcisa: Şi dacă mă întreabă despre maşină, ce-i spun, că eu nu mă pricep? (cu alt ton): Vai, ce târziu este!...

Marius: Hai că te conduc eu până aproape de casă, ca să ajungi mai repede... Îţi povestesc, pe drum, cum arată maşina aia şi ce trebuie să-i spui. Dacă vrei, ţi-o şi comand, pe numele tău, ca să te creadă Victor că ai fost acolo şi să nu intre la alte bănuieli...

(O sărută cu patimă)

Narcisa (surprinsă): Marius!...

Marius: Nu puteam ieşi din casă fără să te mai sărut o dată! A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea!

Narcisa (visătoare): Şi eu, niciodată nu m-am simţit mai bine ca astăzi. Pentru prima dată în viaţă, am făcut dragoste, nu sex! (cu ton grav) Dar, sper să nu se transforme în cea mai proastă zi din viaţa mea, după ce ajung acasă!...

Marius: Hai să mergem... Împreună, le rezolvăm noi pe toate!

(Ies în grabă).

ACTUL V

SCENA 10 – Nicu, Ofelia, Narcisa

Discuţie între cei trei, acasă la Nicu

Nicu: Zii, măi fato, care-i treaba? Ce era aşa de important că nu mai suporta amânare şi trebuia să vorbeşti cu noi acum, chiar de ziua lui Victor...

Ofelia: În loc să stai şi tu acasă şi să-i pregăteşti ceva bun, până vine el de la birou...

Narcisa (brusc): Divorţez!

Nicu (lovit...): Poftim?!!

Ofelia (idem...): Mamă, ce vrei să faci?!!

Narcisa (simplu): Divorţez...

Nicu (împăciuitor): Ia staţi amândouă jos, să discutăm... (schimbă tonul): Când te-ai hotărât, puiule?

Narcisa: Acum...

Ofelia: Ai pe altcineva?

Narcisa: Nu este vorba despre asta!

Nicu: Care este motivul?

Narcisa: Pur şi simplu, simt că mă sufoc. Nu pot îmbătrâni stând acasă şi făcând mâncare...

Nicu (părinteşte): Şi ce altceva vrei să faci, iubito?

Narcisa: De pildă, vreau să dau la teatru. Să încerc să fiu cineva, prin forţele mele. Nu să port toată viaţa numele de „soţia lui Victor Zeciuială”! (se înflăcărează): Am vorbit şi cu Marius. Mă ajută el să mă pregătesc!

Ofelia (cu subînţeles): Marius este motivul divorţului tău?

Narcisa: Nu, mami! Numai că, întâlnirea cu el m-a ajutat să-mi stabilesc unele priorităţi ale vieţii. Şi parcă văd totul altfel decât până acum. Sunt prea tânără, ca să mă îngrop între patru pereţi, aşteptând să-mi vină soţul de la birou şi făcându-i... „ceva bun”! Vreau să trăiesc, tati, şi să nu mai vezi în ochii mei „o lumină tristă”!

Nicu (mirat): De unde ştii? (îşi dă seama): A... Da... Marius...

Ofelia: Te-ai întâlnit cu Marius, Narcisa? Când?

Narcisa (se bâlbâie): Ei... Întâmplător... Într-o zi. În urmă cu vreo câteva luni... Şi am discutat mai multe lucruri... În fine, mi-a făcut bine acea întâlnire! Apoi, am, mai vorbit, din când în când. Îl consideram a fi un frate mai mare... Sau un unchi, mă rog!...

Ofelia: Lui Victor i-ai spus că vrei să divorţezi?

Narcisa: Nu... Nici nu ştiu cum o s-o fac! El nu are suflet rău, dar nu este ceea ce vreau de la viaţă! Şi mai bine punem punct acum, decât după ce ar apărea vreun eventual copil...

Nicu: Aici ai dreptate, fata mea!... Dar cât de hotărâtă eşti? Chiar vrei să divorţezi?

Narcisa (decisă): Da, da! Asta vreau! Şi nu dau înapoi...

Ofelia (temătoare): Of, of! Cu...Marius ai discutat despre divorţ?

Narcisa (calm, explicativ): Mami, înţelege că el nu are treabă cu decizia mea. Singurul lui rol, că tot este actor, a fost că mi-a deschis ochii asupra a ceea ce-mi doresc, cu adevărat. Şi-i mulţumesc pentru asta! Şi mi-a promis că mă pregăteşte pentru a da examen la actorie, la vară....

Nicu: Şi cât de... „temeinic” te pregăteşte?

Narcisa (rugător): Tati, nu fi rău, te rog! Nu mă mărit cu el...

Nicu: Nici eu nu vorbeam de măritiş. Dar, mă rog... Eu merg pe mâna ta şi am încredere în tine! Şi – dacă vrei – îi spun eu lui Victor ce decizie ai luat. Şi te poţi muta oricând înapoi la noi, iubito. Camera ta te aşteaptă!... (mai mult pentru sine): Dar tot o să am o discuţie cu Marius, despre asta!

***

- urmează ultima parte, A TREIA -

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor