Iar a murit nenorocitu' ăsta, a zis femeia,
e a treia oară când crapă
şi lasă ciorba să clocotească pe aragaz,
într-o zi o să dea foc la casă.
Doamne Isuse Cristoase şi Maică Precistă
cine dracu m-a pus să-l iau,
nu puteam să-l trimit la plimbare când m-a cerut?
De ce nu mi-a spus că moare toată ziua -
ba că a citit o poezie, ba că a văzut un nor mov,
ba că l-a ascultat pe Bach ăla al lui,
cine dracu l-o mai fi inventat şi pe el.
Păi ăsta e om, Doamne, sau ce lighioană mi-ai dat
ca să-mi mănânce tinereţile?
Acu' iar trebuie să chem vecinii
ca să-l urcăm pe masă
şi iar trebuie să vină popa să-i ţină slujbă
pe banii mei
şi el, bătu-l-ar grindina şi focul,
să se ridice cu figura aia de copil buimac
şi să înceapă cu "iubito, dar ce s-a întâmplat,
ce e cu toată lumea asta, părinte,
iertaţi-mă dar tocmai adormisem
şi visam că moartea este puţin altfel
decât o ştim noi".

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor