Stepa urlă năvalnic, doborând în cale, frânturile de gând, haotic purtate pe brațele hemoptiziilor eviscerante de viață...

Fiara stă la pândă, adulmecând prada din ochiul luminii...undeva scânteie o întrebare amorfă...pătând cerul cu funingine și zgură.
Seringile otrăvii, brazdează palmele muribunde al cuvântului...
Undeva, între mine și ea...doar urletul haitei se mai face auzit....
Mă înfășor în noapte și trec mai departe de mine, de toți...
Nairo mă cheamă și-aici adăstez...în stepă, în urletul fiarei...în mijlocul a ceea ce nu voi mai fi...

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Decembrie 31, 2013 la 10:36am

Daca nu raspunzi nici la aceasta intrebare, consider ca si acest text este un plagiat.

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Decembrie 31, 2013 la 10:31am

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor