am început să îmi simt degetele cum curg,
de-a lungul falangelor,
în minereu alb,
pe la 15 ani.

în mine se năşteau alte degete,
eu naştere, ele zdrenţuire de cer,
puse în mijlocul planetelor
ca fiinţa care află că e.

eu aflam că sunt.
în afara şi înlăuntrul meu
învăţam să strig că exist,
existam pentru că strigam,
ştiam că strig.

dar strigătul nu eram eu,
era un ochi cu care nu mă născusem
dar învăţase să curgă cu mine
şi voia să fie.

strigătul, fiindul fără trup
care devine împrejurul cu lăcaş în mine
respiră anevoie de câte ori
degetele curg în lungul falangelor,
rupând bucăţi de carne
din fluturii albi ai unei atingeri.

dacă la 15 ani eu nu eram deget,
de ce striga în mine fiinţa asta?

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor