La capătul lumii se scriu cele mai frumoase poeme

La capătul lumii
se scriu cele mai frumoase poeme.
La capătul lumii
gândurile se transformă în cerc,
iar cercurile se prefac în sfere.
Perfecțiune.
La capătul lumii începe perfecțiunea.
Se plimbă ideile
pe marginea îngustă, dar infinită.
Infinitul.
La capătul lumii se-ntinde infinitul
din care ne-am desprins și noi conturul.
Infinitul.
Conturul nostru se topește-ncet în el
așa cum noaptea se topește
în brațele unei senine zile.
Sau invers.
Invers.
Așa e lumea pe care am găsit-o
la capătul lumii,
acolo unde se scriu cele mai frumoase poeme.

Vizualizări: 81

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Octombrie 3, 2009 la 1:00pm
S-ar putea să am undeva

Doctore, s-ar putea să am undeva un preaplin,
Într-un coltlon neumblat al cordului,
Da, mi-a fost implantat în urma acordului
Eradicării vorbelor înmuiate-n venin.
Venin? –nişte noxe cu doze letale, mobile -
Se răspândeşte, pătrunde în fluxul nervos,
Cei senzitivi au pragul durerii prea jos,
Cei grobieni vor şi gustul să-i simtă-n papile.
Un bio-subflux denumit evaziv stop-venin,
S-a implantat celor care plângeau prea uşor,
Totul era gratuit, te-ai înregistrai la un For
Fiindcă ai vrut să primeşti şi preaplin?

S-a hotărât în Summit-ul la nivel mondial-
Plânsul - reflex retardant! - vei rămâne-n spital!
Comentariu publicat de mihai ganea pe Octombrie 3, 2009 la 1:33am
La capatul lumii este spatiul "ultima frontiera". Mie imi sugereaza o meditatie inspirata de o gandire profunda care intuieste esenta sensului dumnezeirii si revelatia poetica a "locatiei". La capatul lumii se intalnesc drumurile noastre paralele, pe o verticala unica. Printre ele, misuna electronii nostri de valenta cautand orbitele periferice. Dar, mai sunt si niste cocoloase de hartie care accelerate le pot lovi in sarcina, dezintagrand sistemele intr-o reactie nucleara "de mucava". Mariana Popescu, are talent. Sa o apreciem ca atare.
Comentariu publicat de Lazar Andrei Vlad pe Octombrie 1, 2009 la 2:11am
La capatul lumii nu se scriu poeziile, ele se traiesc, se recita, se soptesc la ureche; isi traiesc scopul. Fara scop ele nu ar exista, fara scop noi nu am exista. Ca o judecata de valoare din partea mea as putea spune ca doar conceptul de sfarsit de lume, loc de compunere al poeziilor este original; restul metaforelor sangereaza de atata folosinta, Mult talent. bravos
Comentariu publicat de gabriel agafitei pe Octombrie 1, 2009 la 12:34am
Nu am voie sa critic ci doar sa aplaud..,.nu te-opri!
Comentariu publicat de Ion pe Septembrie 29, 2009 la 11:47pm
Gandul e o notiune abstracta. Gandul nu poate fi vizualizat, nu poate fi pipait. Desi se spune ca "stai pe ganduri", nu? Poate fi ascuns, sau se poate face auzit.
Expresii despre si cu notiunea respectiva sunt cu carul in limba romana. Tocmai, probabil, pentru a o apropia,
pentru a o face mai accesibila.
In poemul "La capatul lumii...", se face o comparatie intre aceasta notiune abstracta cu alte notiuni tot abstracte, dar din alt domeniu. In matematica, in geometrie, se da o reprezentare grafica a notiunilor abstracte de cerc si sfera, tocmai pentru a le face mai bine intelese.

Exploatand aceasta posibilitate de reprezentare a acestor notiuni matematice abstracte, care lipseste notiunii
de "gand", autoarea poemului, Roxana Popescu, incearca, cu mare indraneala, sa ne apropie, sa ne vizualizeze notiunea respectiva, astfel:

La capătul lumii
gândurile se transformă în cerc,
iar cercurile se prefac în sfere.


Zic indrazneala, pentru ca a compara o notiune abstracta cu alte notiuni tot abstracte, nu e usor.
Topologia prin care se face aceasta transformare e foarte complicata. E una poetica.
Pentru ca, pana la urma, toate se topesc in, la infinit. Se scufunda in spatiul infinit.

In rest, ca forma de exprimare poetica, in vers alb, ce sa spun?

Versul alb si versul negru,
La un loc ne dau intregu',
Care-i spunem poezie,
Cu respect si modestie.

Ion
Comentariu publicat de NEACSU VIORICA pe Septembrie 29, 2009 la 6:50pm
Comentariu publicat de nynna_vizireanu pe Septembrie 29, 2009 la 3:46pm
La capătul lumii se-ntinde infinitul
din care ne-am desprins și noi conturul.
Infinitul.

Minunate versuri!
Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Septembrie 29, 2009 la 11:47am
D-le Ioan Matiut, comentariul dvs. are deja note critice (poem incarcat de clisee, simplist si mult prea explicativ) Ati putea fi chiar dvs criticul literar de serviciu. Nu cred ca ma insel, dar mai exista precedente cand spiritul dumneavoastra critic a surclasat bucuria de a citi un poem sensibil si inedit.
Dar dorinta de "igenizare" si de punere la punct a lucrurilor tin de o exacerbare, de data asta gratuita, a simtului critic.
Comentariu publicat de Ioan Matiut pe Septembrie 29, 2009 la 10:07am
poem incarcat de clisee, simplist si mult prea explicativ. Comentariile nu onoreaza deloc aceasta comunitate literara virtuala unde sunt prezenti scriitori autentici si valorosi. Nu ar strica un critic literar de serviciu care sa igienizeze putin si sa puna lucrurile la punct.
Comentariu publicat de florin contrea pe Septembrie 29, 2009 la 9:27am
DACA NUMAI...
... la capatul lumii se scriu poeziile cele mai frumoase, este trist pentru noi. Dar autoarea se contrazice - fara a fi la capatul lumii, ne-a daruit o poezie foarte frumoasa - si sensibila si filosofica. Ceea ce ne bucura.
Florin Contrea

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor