am fost sa-mi vindec intr-un suflet,

o rana-nsangerata valuri,

nu se opreste dar...mai cuget,

de-oi fi uitat in larg, izbit de maluri...

trantit de stanci, zdrobit, ori apele s-au mai retaras,

iar eu asa, ramas...inert, uscat...

ma pierd in vid sarat...

ori poate lacrimi nu-s de-ajuns sa-mi scalde ofilirea,

ori sunt amare, ori prea dulci...sa-mi picure ranirea,

nisipu-i prea fierbinte, iar sange mai putin si...tot mai rece...

hai! te ridica om...genunchii ii poti merge...

ce daca is zdreliti si sangereaza!

tu n-ai vazut cum fac aceia ce trudesc!

isi pun bandaj...de seara umed!

aa...n-ai apa, te-ai uscat...

regret etern...

nisipul te-a-ngropat!

dar nu-i cotidian, nu-ti face griji...

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Martie 12, 2014 la 10:17pm

ori poate lacrimi nu-s de-ajuns sa-mi scalde ofilirea,

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor