Poate că tocmai în noaptea care stă să înceapă,

vor cere sufletul tău de la tine,

aşa cum de multă vreme ai fost

avertizat.

Ce-o să te faci, nebune? Unde-o să te-ascunzi?

Sub plapumă, ca atunci când încă mai plângeai

de spaimă în puterea nopţilor copilăriei?

Sau poate-n bratele vreunei iubite, implorând-o

de monştri să te apere aşa cum o făcea

blânda femeie care ţi-a fost mamă şi care a pornit

numărătoarea inversă a clipelor tale neruşinate?

O să te duci degrabă să aprinzi lumânări

şi vei cădea în genunchi în faţa icoanei,

după atâţia ani în care ai lăsat-o să atârne

de formă pe peretele din dormitor?

Te-ntreb, nebune: pe unde o să scoţi cămaşa

de vor veni să te ia chiar la noapte?

 

Nu-mi pasă dacă vor veni în noaptea aceasta

sau în oricare dintre nopţile ce încă n-au fost născocite.

De multă vreme sunt pregătit să-i întâmpin -

cu prietenii toate zilele în desfătări le petrec,

iar nopţile, înconjurat de frumoase vestale,

fără ostenire cutreier prin străvechea

Grădină a Plăcerilor Pământeşti.

Să vină! Mă vor găsi veselindu-mă!

Beau şi mănânc şi plin de bucurie dănţuiesc,

pentru că adevăr îţi spun: nu poate fi pedeapsă

pentru acela ce cu sine însuşi

s-a împăcat.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor