Bucuros că fusesem admis în echipa de pescari cu fachia , am pregătit furculiţa şi un par pe care am înfăşurat nişte cârpe şi aşteptam nerăbdător la poartă. Într-un timp apar şi “sportivii” iubitori de mişcare, toţi muţi şi fiecare preocupat de sine. Friţ, caruia nu-i putea scapa o aventură ca aceasta, avea în mână propria canistră cu motorină şi altcineva mai avea una.
            Nenea Ghiţă era omul Filalei, aşa că nu ne puneam problema să ne întrebe cineva ce ispravi facem noi pe malul gârlii noaptea. Făceam exact ce ne doream, mergeam la pescuit de noapte la Bistriţa la lumina făcliilor. “Petrică, ai luat şi tu o canistră cu motorină?” “Luat!” Ajungem repede, trecând de-a dreptul, pe lângă balta lui Leoreanu, prin luncă, la malul Bistriţei. Lăsăm calabalâcul jos sub nişte răchiti, turnăm motorină pe cârpe, le aprindem şi intrăm nerăbdători pe un vad puţin adânc, cu ochii prin apa limpede după peşti. Bagajul şi hainele rămăseseră în urmă departe.  
            Lui Petrică începu să-i pâlpâie flacăra, semn că i se termină combustibilul şi îi ardea de-acuma cârpa. “Du-te băi! şi adu aici mai aproape canistra cu motorină, îi zice nenea Ghiţă.” Friţ, trecu printr-un zăton mai adânc direct către mal şi o lua în jos către bagaje, moşmoli, ce moşmoli pe acolo şi i se stinse feştila împrăştiind scântei si miros de cârpa arsă. Vine iar şi cere un chibrit că nu-şi găseşte canistra. Toţi aşteptam nervosi şi Friţ să vină  pace!.. Căuta canistra lui, pe care o umpluse de la un şofer binevoitor cu o zi înainte. Într-un timp auzim o vuitură şi o flacăra mare şi lungă se ridică până la coamele răchiţilor, iar pe Frit l-am zărit rupând-o de fugă către apă fără fachie, gol cum îl făcuse mă-sa. Am sărit toţi să vedem ce se întâmplase. “ Ce-ai păţit Petrică?” “Nica, o luat foc canistra!" . Canistra încă mai ardea cu tot cu boarfele lui Friţ. Ne-am uitat la el să vedem dacă e întreg. Avea sprâncenele pârlite şi părul pubian de-asemeni răsucit şi ars, ca tiuleiele de raţă gata de cenatuit. În rest nu avea nimic. Parul de pe cap îi scăpase că avea basca trasă pană la urechi. 

                 Când am plecat, Friţ încheia plutonul gol şi pleoştit, cu ţosca udă şi canistra goală în spate, mărşăluind către casă. Încă nu era lămurit ce fel de "motorină" îi dăduse şoferul, ca să meargă cu fachia la pescuit…

Vizualizări: 104

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor