Ninge.

O zàpadà caldà, moale, apoasà.

Nesincerà: ca o bucàtàrie in care mirosurile nu au nimic in comun cu meniul.

Ninge: fulgi mari si desi, nefiresc de grei.

O zàpadà apàsàtoare cade peste oras ca si cum/ca si cànd ar purta cu sine o sentintà rostità cu jumàtate de glas de un judecàtor nesigur, care nu stie dacà sà ierte sau sà condamne: o zàpadà ca o pedeapsà albà.

Sà fie clar: in aceastà poveste Dumnezeu nu existà.

Nu mai existà.

Dumnezeu este sau poate sà fie cel mult un pretext, o metaforà, un refugiu.

Nu. Nu un refugiu: pentru cà pur si simplu aici nu existà refugii.

Pentru cà pur si simplu AICI nu existà.

Pentru cà pur si simplu.

Ninge: o zàpadà care nu reuseste - sau poate cà nu vrea - sà se exprime pe sine.

In aceastà poveste Dumnezeu este Marele Absent.

Intrebare: DAR COCORII UNDE SE DUC CAND SE DUC ?

Ea nu ràspunde pentru cà nu stie sau nu vrea sà ràspundà.

Sau pentru cà.

Ninge.

Ce ar putea sà ràspundà ?

Este una dintre acele formidabile intrebàri care inseamnà mai mult decàt ràspunsul. Este una dintre acele tulburàtoare intrebàri aidoma celor puse de copii.

DE CE NINGE ?

DE CE PLOUA ?

DE CEEEEEE ?

Cum dracu sà ràspunzi corect la o astfel de intrebare ?

Existà intotdeauna un ràspuns, o explicatie logicà/stiintificà. Dar este ea oare, explicatia, cea realà ? Nu, nu realà cu sensul de oglindire fidelà a realitàtii: aici nu existà REALITATE.

Realà adicà sincerà.

Adicà NEBUNIA, motivatia emotionalà a lui NINGE sau PLOUA sau PLANGE.

Un poet spunea "aud materia plàngànd".

Ninge (materie astmaticà).

O zàpadà sàlcie care iti poate sugera orice in afarà de faptul cà sàrbàtorile de iarnà (!!!) se apropie.

O ninsoare ca o inchisoare fàrà ferestre dincolo de zidurile càreia abia dacà bànuiesti cà se intàmplà REALITATEA.

ACUM: realitatea inseamnà o stradà pustie si tristà), de oras ingrozitor de balkanic, ràtàcit printre fustele zdrentuite ale noptii care seamànà cu Olga (nebuna orasului), càràndu-si szacosele slinoase incàrcate cu NIMIC:

copiii o batjocoreau, o necàjeau, o scuipau,

ii fàceau tot soiul de ràutàti. Copiii.

Ea se enerva, se agita, plàngea: isi lua

sacosele slinoase si pleca in alt cartier:

NU EXISTA CARTIERE FARA COPII.

Olga probabil cà a murit.Sau poate cà ea este chiar ninsoarea care acum tocmai isi tàràste sacosele zoioase pe stràzi.

NINGE: in lumina sàlbaticà a proiectoarelor, ghemuit pe scàrile catedralei, Dumnezeu isi linge rànile.

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Floryana Turculeanu pe August 9, 2011 la 9:24am

variatiuni pe teme filozofice imbracate pe alocuri in metafore inedite, 

 

"NINGE: in lumina sàlbaticà a proiectoarelor, ghemuit pe scàrile catedralei, Dumnezeu isi linge rànile."

 o imagine care face cat toate cuvintele spuse contra Lui, cutremurator de frumos! 

Comentariu publicat de Valentin Boeru pe Martie 31, 2011 la 1:58pm
Sublimă descrierea moinei ce falsifică zăpada. Interesantă trecerea de la Dumbrava minunată prin Bacovia la prezenţa Olgăi cu sacoşele ei soioase încărcate cu nimic. Interesantă lipsa lui Dumnezeu din acest apăsător colţ de lume. În memoria fiecăruia dintre noi există momente cu încărcătură apăsătoare pentru care nu găsim formulele potrivite în a le realiza portretul. Pe şevaletul minţii crochiul ce aştepta de mult prima pată de culoare prinde viaţă.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor