poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
O altà noapte/dimineatà cànd scriem istoria care nu este.
Probabil cà poetii scriu pentru cà nu pot plànge.
O noapte/dimineatà cànd singurul lucru pe care il avem in comun cu Dumnezeu este poate faptul cà niciunuia nu ii este fricà de singuràtate.
O altà noapte/dimineatà cànd FRICA (un animal fluid sau poate o pasàre de sticlà) ne tine in gheare suspendati deasupra REALITATII (groapa comunà/groapa cu lei impàiati) in care cad zilnic cuvintele incercànd disperate sà ne exprime.
DAR COCORII UNDE SE DUC CAND SE DUC ?
Geometria si morala se scurg pe acoperisul oxidat al existentei.
O ploaie sleità care nu se mai poate exprima pe sine.
Nur ein Gebot gildt dir: sei rein (!!!)
Cineva incearcà sà adune cuvintele intr-o simfonie care poate dàràma zidurile cetàtii.
O spaimà atavicà de INEXISTENTA.
Adaugă un comentariu
"Cu fiecare zi suntem mai singuri. Ce grea si ce usoara trebuie sa fie ultima!
...filozofia este meditatia poetica a nefericirii" E. Cioran
" probabil că poeţii scriu pentru că nu pot plânge " un poem cu multe imagini şi idei memorabile.
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria