LABIRINTUL INFINITULUI

În noaptea albastră ,eu am călătorit în vis

Pe scările albe strălucitoare din labirint.

Ca să ajung mai repede,într-un necunoscut

Vroiam să trec  prin labirintul pierdut.

Prin labirintul alb nimic eu nu vedeam

În necunoscut,mai rău mă afundam.

Am obosit iar teama m-a cuprins.

Am vrut să mă întorc ,dar nu mai puteam

Iar ca să urc  mă oboseam.

Totul era alb ,de cristal în jurul meu

În infinit eu coboram mereu,

Într-un perete,a-apărut o umbră

Care mi-a deschis,m-a cuprins

Şi în necunoscut eu m-am trezit.

..În vis,am stat pe o bancă obosită,atunci am observat

Căci eu,eram singură într-un necunoscut

Din poarta labirintului pierdut.

 

Vizualizări: 58

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor