Priveşte
 bobul de lumină
 ce rupe inelarea ochilor...
 durere
 ce prinde suflu omenesc...
 Oglindă în care văd
 cum degetele ei între degetele tale
 împletesc abandonarea...
 
 Într-o zi de primăvară
 vei încerca
 să pictezi
 acest cheag de sânge alb
 furând culori
 din acuarela pictorilor morţi
 şi-a celor vii... .
 Sărutul tău va avea atâta sete
 de a cunoaşte....
 Buzele tale vor fi cupe de aur
 în care se va vărsa curcubeul,
 florile,
 apa,cerul,
 sânge din sângele Creatorului,
 dar suferinţa singurătăţii mele 
 nu o vei desluşi cu nici o culoare.
 Nici măcar sub culoarea sentimentului tău
 sub care altă dată eram Cameleon...  


 Ascultă
 căderea lacrimei
 vorbeşte
 de pierdea sufletului tău pereche,
 într-o singură lacrimă
 plânge o cascadă...
 Ascultă...
 cum doare...

Vizualizări: 720

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Panzariu Andreea Geanina pe Martie 17, 2012 la 5:18pm

"multumesc"... ... ...

Comentariu publicat de Panzariu Andreea Geanina pe Martie 17, 2012 la 3:04pm

foarte frumos....felicitari...

Comentariu publicat de Panzariu Andreea Geanina pe Martie 17, 2012 la 2:45pm

Multumesc, asemeni... ,de la dumneavoastra sa stiti ca am avut de invatat ceva,si anume sa nu ma mai supar asa usor,inainte cand scriam si simteam ca cineva a depasit limita imi iesea fum pe nas....acuma tin pentru mine si merg inainte...Multumesc.Acestia sunt oamenii care te vor face sa faci un pas inainte,nu cei care latra,rautatea nu serveste la nimic...

Comentariu publicat de Panzariu Andreea Geanina pe Martie 17, 2012 la 2:12pm

 '' noroc ca stiu ca sunteti glumet...

Comentariu publicat de Panzariu Andreea Geanina pe Martie 17, 2012 la 1:51am

multumesc....imi pare rau....data viitoare scriu frumos ca sa sterg durerea cumva...

Comentariu publicat de Panzariu Andreea Geanina pe Martie 14, 2012 la 8:30pm

multumesc...ma bucur daca ramane ceva acolo....nu vreau mai mult...

Comentariu publicat de marilena vis iancu pe Martie 14, 2012 la 8:05pm

MULTUMESC.

FRUMOS AR FI DACA TU AI DORI SA O SPUI COPIILOR TAI.

CAT DESPRE TRECUT SA NE AMINTIM DE EL CU PLACERE MEREU.  

 

 

Comentariu publicat de Panzariu Andreea Geanina pe Martie 14, 2012 la 7:58pm

frumoasa povestioara.......Marilena.....daca as fi copil as zice " POT "....mereu.......pacat ca nu a avut cine sa mi-o zica si mie cand eram mica...........acum imi pare rau de fiecare "nu" ce l-am zis mamei....amintiri!

Comentariu publicat de Panzariu Andreea Geanina pe Martie 14, 2012 la 7:46pm

frumoasa poezie d-le Vanghelie...deosebita....felicitari!

Comentariu publicat de marilena vis iancu pe Martie 14, 2012 la 7:41pm

POVESTI PENTRU COPII DE ASTAZI

    

                                                    CANTECUL  UNICORNULUI

      A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti,dar nu cred ca a trecut mult timp,de cand intr-o tara frumoasa si iubita de Dumnezeu si de-i suoi Ingerii traia o familie modesta, cum erau multe alte familii in acea tara.

Casa lor, se afla pe un deal bogat in plante si pomi de orice soi, in afara orasului mare si zgomotos.

Dumitru, copilul lor de noua ani, era un copil obisnuit pentru acele vremuri: se ducea la scoala,se uita la televizor la desene animate,se juca cu copii de varsta lui,duminica se ducea cu parintii la biserica,de Craciun si de Mos Nicolae primea mici cadouri,in sfarsit era un copil si o familie obisnuita.

Ei aveau pe langa multe alte animale si pasari ,doua caprite pe care mama lui Dumitru in fiecare dimineta le mulgea si cu lapotele inca cald ii prepara micul dejun.

In fiecare dimineata, mama lui Dumitru il ruga ca sa-i aduca o galetusa cu apa pentru cele doua caprite .De fiecare data el refuza zicand :

- Nu vrea ca sa ma duc, este prea departe.

Mama nu il certa si ii raspundea mereu.

- Te iubesc si stiu ca faci tot ce poti.

Dupa orele de scoala ,ajuns acasa ,Dumitru nu gasea pe nimeni pentru ca parintii lui erau plecati la serviciu.

El uita de temele pe care le avea de pregatit pentru a doua zi si de mancarica de cartofi pe care mama lui i-o lasa-se calda ,calda , pe marginea sobei in bucatarie.Se lasa prins de joaca si de cartoanele animate de la televizor pana la ora 16 cand mama lui intra pe usa.

-Ai mancat Dumitru? il intreba mama

-Nu-mi place mancarea, raspundea el

-Sunt de acord cu tine, acum o incalzesc si i-ti preper langa ea un ou ochi.

-Ti-ai facut o parte din temele pentru maine?

-Nu stiu casa le fac,continua el inbufnat.

-Esti un baiat inteligent si dupa ce mananci o sa gasim impreuna o modalitate ca sa le rezolvam.

In fiecare zi Dumitru raspundea la fel si mama lui continua ca sa-i  repete:

"TE IUBESC SI STIU CA FACI TOT CE POTI"

"SUNT DE ACORD CU TINE"

"ESTI PERFECT IN TOT CE FACI"

"O SA GASIM IMPREUNA O MODALITATE DE A LE REZOLVA"

Se simtea bine si confortat ori de cate ori simtea aceste cuvine dar in sinea lui se intreba:

"n-ar trebuii sa zica DA cand mama lui ii cerea ca sa faca un lucru?"

Dar ,ziua aceea inca nu venise si el amana de astazi pe maine, pana cand, intr-o seara, mama lui cazu la pat bolnava:avea febra ,tusea si nu putea ca sa stea in picioare.

Dumitru era cuprins de remuscari,mama il rugase sa aduca o galetusa de apa de dimineata si el refuzase.

Se culca simtindu-se vinovat.

Mama nu veni nici macar ca sa-i ureze" noapte buna".

Cand somnul reusii ca sa-l poarte pe aripile lui se simti usor ca un fulg de nea,in locul tavanului camerei lui acum se vedeau stelele stralucind si auzi o voce minunata care canta:

SUNT MIC SI AM UN CORN

SI MA CHIAMA UNICORN.

SUNT IN STELE SI IN VINT

SI VIN DES SI PE PAMANT.

VIN IN SOMN LA COPII MICI

SI-I INVAT LUCRURI CUMINTI.

II INVAT SA ZICA POT,

STIU SA FAC SI MANANC TOT.

II IUBESC SI II AODR

SI LE SUNT DE AJUTOR.

II AJUT SA CREASCA MARI

SANATOSI SI PLINI DE HAR.

SI CA SEMN CA II IUBESC

LE TRIMIT UN SEMN CESRESC.

ZIUA SOARELE -N EXTAZ

NOAPTEA LUNA-N SOMN SI TREAZ."

Era frumos animalutul ala alb si diafan ,era ca un calut cu un corn in frunte.Nu mai vazuse asa ceva.

Se trezi dimineata plin de energie ,mama lui statea inca in pat.

-Pot ca sa ii dau un pupic de buna dimineata?il intreba el pe tatal lui.

-Dumitru eu te iubesc si mama te iubeste,ti-am preparat micul dejun,fii bun si mananca si dupa aceea vedem ce putem ca sa facem.

"Sigur este suparata pe mine"gandea Dumit

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor