- Cine-o să-mi spună unde e fereastra

Prin care pot păși spre altă lume

Cu lacrimi verzi să-ți ud spre seară glastra

Și să te gâdil tandru sub prenume?

 

Poate-o să-mi spună unde-ascunzi refrenul

Ce-l fredonează unii la-ntâmplare

Când știu că tu ţi-ai tatuat himenul

Cu lacrima căluților de mare.

 

Aș evada dintr-o dimensiune

În care secundarul ne desparte

Și aș renaște zeu, printr-o minune,

Tot ce-i al nostru este pus deoparte.

 

- Vorbeşte lumea vrute şi nevrute,

De parcă ne-ar păsa... Pe căi lactee

Am navigat şi ceruri absolute

Ne-au găzduit. Dogmatic vreo idee

 

Am dezbătut adânc până la sânge,

Dar n-am lăsat nimic să ne oprească,

Sub gene lungi, în ochiul care plânge

Te port ascuns de pleava omenească,

 

Dar celălalt zâmbeşte fiindcă ştie

Că timpul ne aşteaptă-n sanctuare

Şi-n amforă de basm şi poezie

Dizolv-argintul stelelor de mare.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor