Lui Moțu

Timpul s-a oprit in loc

Pendula neagră lasă dâre roșii pe cadran

Te visam , speram, mă mințeam, plângeam

Ascultam și nu te auzeam totuși deloc

 

Secundele însă s-au transformat in izbânde

Marea s-ar putea ascunde in propriile-i jungle

Lacrimile, dantele fine așezate peste marmură voluptos,

Sau mângâind buze ce-și rezervă pocalul prețios

 

Sunt și voi fi aici și pe veci

Plec și tu doar știi

Cum să mă petreci

Peste nori si pustii

 

Peste mări si podgorii,

Peste lanuri și hanuri

Peste istorii și neamuri,

Tu ai lanțul cheii

 

Care atârnă de gâtul tău

Atât de aproape de inima ta

De baștina ta

De datul tău...

 

Crezi că te-am uitat?

Tu lumina cerului ai dat

Când rugăciunea ta

Izbăvea valurile,

Atingea malurile

Când tălpile tale cerșeau

Peste tot încă o secundă

Sunt aici

Durere si undă......

 

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Eva-Maria Salvanu pe Aprilie 17, 2021 la 10:07am

Multumesc mult pentru aprecieri

Comentariu publicat de Anisoara Iordache pe Aprilie 15, 2021 la 9:41am

Versuri frumoase izvorâte dintr-un suflet sincer de poet. 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor